• 15 Aug 2010 /  concediu 2010, ganduri, munte 573 views

                      Hai salutare lume!

            Da, dupa plimbarea cu mocanita din Viseul de Sus, a sosit momentul si am plecat mai departe, desi pe caldurile astea n-as mai fi iesit nicaieri.
    Deci, am plecat catre “centrul” orasului Viseul de Sus, si din fata de la “unicarm” (no, uite ca fac si reclama – vreau bani!! ) am prins pe la 10 juma un autobuz ce m-a dus la Sighetul Marmatiei.

          13 august 2010 Sunt in Sighetul Marmatiei. Pe aici am mai trecut de vre-o 2 ori, in treacat. Acum eram singur… in miezul zilei, intr-o caldura de-ti venea sa faci mancare pe asfalt. Trec pe la o benzinarie, iau ceva lichide si dupa ce ma informez la autogara de ceva masini spre Sapanta… ma resemnez: o masina pleaca abia in jurul orei 15, adica peste 3 ore! N-am ce face, si o iau usurel la pas spre iesirea catre Satul Mare. Merg alene printre oamenii ce parca nu-s asa de obisnuiti cu “turistii ce poarta casa in spate”. In final ies pe drumul cel bun; intalnesc un biciclist localnic si-l intreb cat mai e pana in Sapanta! “No ma… nu te duce pe jos!!! dai 5 lei si ajungi. sunt 20Km pana acolo! Multumesc, vad eu ce fac!”
          Prind iar la pas, si cu mana intinsa reusesc sa opresc o masina de scoala cu invatacelul la volan. Am noroc, omul cu suflet mare ma duce chiar pana la cimitir, imi da si un pliant cu zilele festivalului de la Sapanta. Da, frumos moment, timp mai mult sa fie, si caldura mai mica :))
    Vizitez cimitirul, biserica si imprejurimile. De caldura, imi zic ca n-ar fi rau sa raman o noapte pe acolo, nani sub cerul liber si apoi a doua zi, plec spre Baia Mare. Totusi, planurile nu se potrivesc si nu mai rezist din cauza caldurii, pur si simplu aleg sa plec spre munte, sa innoptez in Pasul Gutai, sigur acolo e mai racoare. Cu astfel de noi planuri, iesi la soseaua principala si scriu pe o bucata mare de carton: Sighet sau Baia Mare! Nu trece mult timp si opreste o masina ce ma duce pana in Sighetul Marmatiei. Ma lasa chiar de unde peste vre-o 20min am un microbuz spre Baia Mare. Imi pare rau ca nu am timp mai mult sa pot vizita si Inchisoarea de la Sighetul Marmatiei, sau cum i se mai zicea, inchisoarea Ceausescu. Acum se numeste “Memorialul” si e muzeu. Sigur voi mai reveni.
           Din Sighet ma opresc in pasul Gutai, la han. Ajung relativ devreme, si dupa ceva rehidratare cu zeama de hamei, cumpar o harta de la bar; harta cu zona muntilor Gutai si in special cu Creasta Cocosului. Sunt foarte multumit de achizitie, dar sunt putin trist ca “daca-mi cadea fisa” mai din timp… aveam timp suficient sa ma duc si pana la creasta sa pun cortul. Traseul cu BR pleaca chiar din parcarea de vizavi de Hanul Pintea Viteazul, iar in 3 ore se ajunge la Creasta Cocosului. Zona (conform hartii) e marcata destul de bine. Hotarat lucru, VREAU sa mai revin acolo, mai ales ca Creasta Cocosului are vre-0 30 de trasee de catarare, incepand de la 2A pana la 5B. Da, vreau sa revin si pentru drumetie dar si pentru “zgaibarici”.
    Spre seara intru putin in padure pe BR, si langa un pilon de telefonie mobila imi pun cortul (de fapt numai foaia interioara, sa ma apere de insecte). Si aici la aproape 1000m inca e destul de cald!

               14 august 2010 Dimineata plec spre Baia Mare. Fac o vizita pentru micul dejun si o berula rece la han, si prind o masina de ocazie pana in Baia Mare. Sunt norocos si de data aceasta, un om de bine ma duce pana in apropiere de gara. Norocul tine cu mine ca la 12.00 pleaca o masina din autogara (e chiar langa gara) spre Cluj Napoca. Urc in masina si daca pana acum am mers pe moca, drumul pana la Cluj la usureaza de 22 lei. Iah…. ce mai cheltuiala :)), macar in masina e aer conditionat, ce cu greu face fata. Pe la 15 si ceva ajung in Cluj, masina ma lasa in fata garii. De aici la 16.00 e un accelerat spre Tg. Jiu, dar eu ma opresc la Vintu de Jos, de aici peste vre-o 30 min exista un personal Tg. Mures – Sibiu ce ma lasa in Sebes. Acum stau si ma gandesc ca daca ma tineam putin de planul initial, acela de a ajunge de la Cluj la Tg. Mures, si de acolo cu acest personal, puteam ajunge si prin celelalte orase ce erau incluse in ruta initiala. Cum zice ardeleanul, “nu-i bai”, doar de asta “nu ma duc nicaieri, merg oriunde”, e clar ca pot face ce vreau si sa ma duc oriunde.
               Spre seara ajung in Sebes. De caldura, aleg sa dorm pe la vre-o pensiune/motel/hotel ceva aici. Din ce am intees eu… cam singurul hotel e la intrarea/iesirea spre Sibiu; merg la hotel si pentru 160 lei stau o noapte cu mic dejun inclus.
             15 august 2010 Dupa ce pap ceva, ma misc catre obiectivul principal al zonei: Rapa Rosie. Cu o zi inainte ma informasem cum sa ajung acolo. Daca ajungeti cu trenul, cum iesiti din gara, pe partea dreapta e autogara, iar de aici faceti dreapta pe prima strada. Imediat pe colt e o terasa/restaurant (de unde scriu eu acum) iar mai departe mergeti pe strada pana la o biserica galbena. Mai departe faceti prima la dreapta, mergeti pe langa unitatea militara pana la o alta intersectie unde faceti stanga. Aici ca punct de reper e un indicator cu ITP… Mai departe se merge pe drumul pietruit ce dupa coltul unitatii iesiti in camp agricol. Se merge pe drum, iar dupa un timp mai intalniti un drum ce face la dreapta. Tentatia de a merge pe acest drum e mare (mai ales ca in fata voastra se vede clar Rapa Rosie), dar continuati mai departe si mergeti pana la urmatorul drum ce face la dreapta. De aici veti trece un pod peste raul Sebes, si mai departe urcati domol pe langa o ferma pana la Rapa Rosie. Mai multe amanunte si imagini gasiti pe pagina lui Bogdan Balaban la adresa: http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=110 , pagina de unde mi-a venit ideea. Dupa vizita si balaureala prin rapa, am revenit in Sebes in asteptarea trenului de 18.49 ce ma duce pana in Simeria; maine dimineata am un prim personal catre Ohaba de Sub Piatra, iar de aici in Retezat!

    Pana la un nou post… zile asa cum va doriti!

    Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • 12 Aug 2010 /  concediu 2010, ganduri, munte 593 views

           Si s-a dat “start-ul”, de fapt asta a fost acum o saptamana, ca da…. acum cand scriu, se implineste fix o saptamana de cand am plecat.

    Joi 5 august 2010.
    Ma pregateam sa plec cu primul tren de dimineata spre Campulung Moldovenesc. Cu o seara inainte, de fapt in ziua precedenta am fost plecat pentru o scurta delegatie de urgenta la Barlad sa remediez emitatorul de acolo, iar la intoarcere, ca tot am ajuns “la fix” la intalnirea saptamanala cu amatorii de drumetie si alpinism din Iasi, am mai poposit si la o berula cu baietii.Ajungand destul de tarziu acasa, eram inca in cumpana cand sa plec.. cu trenul de dimineata la 6 sau cu urmatorul. Alegerea nu a fost grea, am ales sa plec cu urmatorul tren, avand timp sa-mi fac rucsacul. Asadar, ma trezesc dimineata si cum rezolv repede cu “namila” ce trebuia sa o car, n-am ce face si mai intru si pe internet. Intamplarea face sa intru si pe site-ul radioamatorilor romani si sa gasesc la rubrica de vanzari ca cineva are disponibila o statie VX6. Nu stau pe ganduri, si ma hotarasc sa o iau. Sun proprietarul, stabilesc cu el sa ma intalnesc in Ploiesti la ora 21 sa iau statia; eu am un tren…. la 21 si 45 min spre Campulung Moldovenesc.
    No, ce sa-i faci, acum calatoria mea a inceput din Ploiesti, desi in cautarea unei rute optime ma gandeam chiar sa incep cu ceva prin muntii Buzaului sau muntii Vrancei, dar datorita orei tarzii la cat ajungeam in Ploiesti, dar si datorita faptului ca aveam un tren imediat spre nordul Moldovei, “planurile” se aseaza in pozitie normala 😀
    Cu statia luata… (cu inca o cutie in mana) ajung pe,

    6 august 2010 in Campulung Moldovenesc, undeva pe la 6 dimineata, evident cu ceva timp intarziere. In gara imi reorganizez bagajul (sa incapa si noua cutie prin rucsac), bag ceva la intuneric (adica mananc) si ma misc agale catre autogara, sa vad ce gasesc spre Izvoarele Sucevei.
    In autogara mai mult pustie (deh, e inca dimineata), gasesc 3 caini imprastiati si inca 3 persoane… la fel de imprastiate. Ma interesez de un mijloc de transport si am noroc, prind in timp util microbuzul ce ma duce la marginea tarii cu Ucraina, adica la Izvoarele Sucevei. Poate va intrebati ce caut eu tocmai acolo… !? ei bine… nimic. Am prins o vorba, m-a facut curios, mi s-a pus un “pitic” si am zis sa ajung acolo.
    12 lei, am platit soferului pentru calatorie si am urcat in masina. Drumul prin Pojorata in prima faza e OK, apoi odata cu intrarea pe drumul spre Izvoare… se schimba situatia. Lume diversa, oameni simpli si incarcati cu bagaje pentru o noua zi de munca: culesul de ciuperci si de afine.
    Timpul trece, masina merge, eu admir peisajele de la fereastra. Nici nu bag de seama cand ajung la Moldova Sulita. Datorita oboselii de pe tren, mersul cu masina ma mai adoarme, dar nu intratat incat sa nu sesisez ca ceva straniu se intampla. Ma frec bine la ochi, imi trag 2 perechi de palme, constat cu uimire ca pana si soferul de acum vorbea…. ruseste! Mai sa fie, oare am trecut in Ucraina si nu mi-am dat seama? In final, imi zic ca deh… suntem aproape de granita si lumea mai vb si cealalta limba. Zambesc  “pe sub mustata”, mai un ochi pe geam, mai o ureche la vecinii de scaun, ajung in final la Izvoarele Sucevei. Debarc aici, si mai fac ceva cumparaturi la magazinul central ( de aici mai erau inca vre-o 2km si treceai in alta tara) evident, dupa ce am asteptat ca vanzatoarea sa termine conversatia in limba rusa cu o alta localnica. Din centrul localitatii ma intorc inapoi pe drum inca vre-o 2 km pana la intersectia cu drumul spre satul si pasul Bobeica, localitate pe unde trebuia sa trec eu pentru a ajunge in Carlibaba. Pe drum gasesc un indicator: Brodina de Sus – 16Km. Ma… ceva ma “gadila” acolo, mai ales ca in Brodina am avut pana de curand amplasat un emitator radio, si cum aveam destule probleme la el (caderi de tensiune si altele meteo) ii faceam vizite destul de des, si nu tocmai placute (ultima portiune, aproximativ o ora de la drum, erau de mers pe jos cu toate sculele si aparatele in spate). Renunt repede totusi la “alte idei geniale” si ma tin de plan, pasii ma poarta acum prin satul Bobeica. Pe drum stau de vorba cu satenii, unii chiar venind in intampinarea mea sa vb cu mine; ce e drept, li se pare ciudat sa vada un singur strain, cu rucsac imens in spate (desi nu cu mult timp si alti drumeti din Iasi si Piatra Neamt au calcat acele locuri).
    Cum ziceam, stau de vb cu oamenii locului, oameni simpli si cu inima mare, deschisi sa te ajute. Unul chiar m-a intrebat daca nu vreau sa muncesc la el la coasa, sa intorc fanul, sa-l car in fanar… omul avea nevoie de ajutor, de forta de munca, dispus sa plateasca, dar nu se gasesc oameni!!! No… asta e Romania… studentasii si studentele ce termina azi o facultate, sau poate doua… nu se dau la munca, deh… “la cate studii am eu, eu vreau sa fiu director, sau nustiu ce functie, evident cu salarii mari. Totusi cineva in tara asta trebuie sa mai si munceasca!!!! Daca am fi toti sefi, cine munceste???!!!!
    Continui drumul, dupa ce trec de ultima casa din sat, trec si de pasul Bobeica; acum cobor pe valea unei ape (am sa ma informez cum se numeste… ca ea se varsa in Bistrita Aurie, tocmai la Carlibaba), locuri minunate si linistitoare! Pur si simplu imi vine sa pun cortul pe undeva si sa stau singur! De la dorinta si pana la realizare se zice ca nu e decat un pas, totusi eu nu-l fac, merg mai departe intrucat distanta de 28Km cat desparte Izvoarele Sucevei de Carlibaba eu imi propusesem sa o fac in 2 zile (desi ea poate fi facuta in 8..9 ore!). Mai merg in continuare, trec de un sat si de acolo mi se spusese ca nu mai sunt decat vre-o 10Km pana la Carlibaba. Imediat dupa ce se termina satul, caut un loc de cort, si gasesc unul la marginea drumului, imediat langa rau; pur si simplu imi place ideea de a avea raul langa mine, iar drumul aflat la 2 pasi nu ma deranjeaza, doar am mai avut astfel de experiente. Plantez deci cortul langa un zmeuris, si dupa ce-mi fac cele necesare pe langa cort, ma apuc de facut “dulceata” de zmeura 😀
    Pana acum, zi superba, numai buna de mers pe munte; noaptea ce a urmat a plouat. Dimineata de…

    7 august 2010. Strang cortul si… talpa, ajung in Carlibaba. Aici fac cumparaturi ceva mai serioase, urmeaza ca de acum sa intru in Muntii Rodnei prin pasul Rotunda. Iau masa de pranz la o masa cu bancuta amplasata aproape de iesirea din Carlibaba, ma mai informez in legatura cu prognoza meteo, si cand sunt pe deplin gata de drum, am noroc si prind un autobuz ce ma duce pana in Rotunda. De aici picior pana in Pasul Rotunda, dar pe drum am iar noroc si un om de bine cu “gipan” opreste si-mi face semn sa urc in spate. Buuunnnn, ca pe caldura ce tocmai se instala, incepeam sa scot limba de un cot afara. In pasul Rotunda, ochesc la marginea padurii loc bun de cort, chiar langa o masa si banca. Cat mai lenevesc, cat mai pun cortul… incepe sa vina nori de ploaie si in scurt timp incepe sa ploua cu galeata; de fapt aproape toata noaptea a plouat. Am facut bine ca nu am plecat mai departe, lasand pentru ziua de

    8 august 2010, ziua mea de nastere… sa parcurg traseul din pasul Rotunda pana la Lala Mica. Traseul propriuzis, marcat cu BR pana in saua Glajei si apoi cu PR pana la Lala e de aproximativ 4… 4,5 ore. Nu ma grabesc, si fac acest traseu in 6 ore.
    Traseul incepe cu o mica portiune prin padure (aprox 300…400 m) si apoi iese in gol alpin.  Mai departe am tinut drumul forestier ce ocoleste o coasta a muntelui pana la o stana, desi pe traseu eu nu am intalnit nici un marcaj, iar cum dupa parerea mea se putea urca direct peste acea coasta, cred ca traseul corect era in urcus direct peste, in final ambele trasee ajungand in apropierea stanei. Dupa ce se trece de stana, drumul face stanga, dar in fata se desprinde o poteca si se gaseste si un marcaj sters in apropiere, urmand aceasta poteca peste o alta coasta se scurteaza mult fata de traseul pe drumul forestier. Intersectand iar drumul, se urca in serpentine, iar la o curba spre dreapta in fata se vede o adapatoare pentru animale. Eu am facut greseala (sfatuit de cativa “ciupercari”) sa merg pe curba de nivel pe la acel izvor/adapatoare), drumul si traseul marcat e cu 100m mai sus, iar mergand in continuare pe curba de nivel (traiam cu impresia ca curba de nivel va ajunge intr-o sa, nu avea rostul sa urc si apoi sa cobor iar) am fost nevoit sa urc pieptis o buna portiune pana la drum/poteca. Pe traseu am mai intalnit si alte izvoare/adapatoare , drumul in final terminanduse la bariera de unde incepe parcul national muntii Rodnei. De aici, se vede foarte frumos in fata Vf. Rosu (stanga), Vf. Inaut (dreapta) si saua Glajei. Aproape fiind de sa, am putut vedea si cascada de la Lala Mare. Pe traseu, in acelasi sens de mers cu mine mai intalnesc si alti straini; de fapt nu ma mira, ca si acum 6 ani, si de fiecare data, in aceasta zona vin mai multi straini decat romani. Din saua Glajei si pana la Lala Mare merg impreuna cu 2 romani, ei venind intr-o tura foto de o zi. Ziua de 8 august se incheie la Lala Mica, impreuna cu strainii si cu ploaia de seara ( o ploaie torentiala si cu multe descarcari electrice).

    A doua zi, luni 9 august 2010,  ma pregatesc de urmatoarea etapa din creasta Rodnei. Urc in saua Inaut, de acolo in Saua cu Lac; strainii cu care eram urca pe Inau, eu cum de am mai fost pe varf, renunt si continui traseul  pe creasta.  Din saua Inautului si pana in saua Gargalau, traseul este numai pe creasta si trece aproape peste toate varfurile: vf. Fundul Bilei, Tomnatecului, Coasta Neteda, ocoleste pe curba de nivel Vf. Cisa, trece peste vf. Omului, La Cepi, iar ocoleste vf. Claii, in final se urca pe vf Gargalau, de unde se coboara in saua Gargalau, unde e loc de pus cortul si sunt numeroase izvoare. Pe traseu, aceeasi straini, singurul vorbitor de limba romana a fost un cioban intalnit pe vf-ul Fundul Bilei cu care am stat mult de vorba.

    10 august 2010. Din saua Gargalau, traseul meu parcurge pe curba de nivel muntele Cailor, urca vf. Galatului (lung si obositor), ocoleste vf. Laptele Mare, din saua Puzdrele, se merge pe curba de nivel ocolind vf. Puzdrele pana in saua Tarnita Barsanului, o sa larga despartita in doua de un damb tesit. Mai departe din Tarnita Barsanului, poteca face spre nord, ocolind pe curba de nivel varfurile Negoiasa Mica si Negoiasa Mare (se trece printr-un imens “camp” de afine) si de aici se ajunge in saua Intre Izvoare, catre capatul din vest se gaseste si lacul La Carti, stancile “La Carti” si Izvorul “Fantana lui Ratafoi” izvor ce se gaseste chiar langa poteca. Pentru cine doreste sa campeze in acest loc, sunt locuri bune in apropierea lacului, dar si in alte parti. Acum 6 ani am innoptat in aceasta sa, e locul unde m-a prins o furtuna puternica si… in final m-a trimis acasa 🙂
    Din acest punct, totul e o necunoscuta pentru mine! Traseul continua pe BR in urcare usoara pana la un punct unde drumul se bifurca: o varianta marcata cu BR urca pe muchie pe vf Repede si peste vf Cormaia pana in saua Obarsia Rebrei, o alta varianta merge pe curba de nivel prin caldarea Zanoaga Catani, de aici urca sustinut in serpentine pana in saua Obarsia Rebrei. Eu am ales varianta a doua, si am campat in caldare, loc minunat, cu izvoare in apropiere. In mod normal marea majoritate continua pana in saua Tarnita la Cruce.

    11 august 2010. Ma trezesc pe la 8 si cand sunt aproape gata sa-mi strang si cortul, sunt inconjurat de caini; in vale e o stana, acum oile urcase sus la pascut. Ma “imprietenesc” cu cainii, imi strang cortul si cand sa plec, iar ma inconjoara cainii. Vine ciobanul, un tanar din Moisei, cu ocazia asta mai stau si cu el de vorba. Imi povesteste ca si el a urcat pe vf. Pietrosul Rodnei. Il felicit, pentru ca sunt multi localnici, ciobani ce nu au urcat niciodata pe varf aici in Rodnei. Nu peste mult timp sunt in saua Obarsia Rebrei, iar de aici merg spre vf Obarsia Rebrei, varf ce se ocoleste prin stanga, dar vremea cetoasa si poteca neclara au facut ca eu sa deviez spre dreapta si astfel eu sa ocolesc varful prin dreapta; ideea e sa te indrepti catre saua Tarnita la Cruce. De aici urmeaza urcusul marcat in paralel cu BR si BA pana pe o treapta a vf.-ului Rebra, iar la un momentdat, spre dreapta, pe curba de nivel se desprinde marcajul cu BA ce continua pana in curmatura Buhaiescului, ocolind astfel vf. Rebra. Mai departe urmeaza urcusul pe vf. Buhaiescu Mic, obositor, in final aproape de varf, acesta se ocoleste pana in saua dintre cele doua varfuri; Buhaiescu Mare se ocoleste pe curba de nivel, iar mai departe se coboara in saua Pietrosului. Din sa se urca pana in saua Iezerului, de aici se face stanga spre vf Pietrosul Rodnei – 2303m, cel mai inalt varf din Carpatii Orientali.  Mai departe, am revenit in saua Iezerului si de aici a inceput lunga coborare catre Borsa, trecand pe langa grupuri grupulete de straini (majoritatea) si romani, am trecut pe langa statia meteo Iezer, iar de aici pe drum forestier pana in padure si mai depate ajungand astfel la “Fortul lui Traian”. Aici (in coborare de la Iezer) se observa pe stanga un refugiu privat din barne, o masa si douaa bancute; traseul se poate continua pe drumul forestier care face spre dreapta, sau (cu putina orientare) destul de dificil in prima parte prin fanete si apoi printre case pana la schit.  Din dreptul Troitei se face dreapta si se tine drumul pietruit in coborare pana la DN18 in Borsa.
    Pe traseu ochii iti fug cand la casele clasice, vechi, din barne si acoperite cu sindrila, locuite de oameni la varsta a treia, dar si “viloasele” somptuase, impunatoare prin numarul de camere, numarul de masini cu numar de Italia si altele. Un amalgam normal intr-o tara unde unii au mai mult ( din furat lemn sau din diferite munci prestate prin alte tari) si restul oamenilor simpli si cinstiti, ce in curte au pomi, si fanare. Totusi,  “cei ce au” se pare ca au numai bani dar nu si minte; pe langa maretele case cu etaj si balcon…. in balconul unde ar trebui sa-ti petreci o dupa amiaza, nu am vazut decat rufe puse la uscat pe sarme, iar unde nu erau sarme…. rufele erau puse direct pe balustrada balconului. Amuzant. Amuzant e si faptul ca fiind luna august, luna concediului in occident (Italia, Spania, Franta etc) romanasii nostri din Borsa nu au pe unde sa-si etaleze masinile scumpe (marea majoritate inchiriate) si se plimbau pe toate ulitile de la marginea orasului. Dovada, doau papusele intr-un “mertzan” care… au uitat unde stateau sau unde voiau sa se duca si se invarteau aiurea printre case. Doamne… mare e gradina Ta!
    Dupa ce am terminat cu creasta Rodnei, odata ajuns in Borsa prima mea prioritate a fost sa-mi platesc factura la telefon si internet, nu de alta dar uitasem, si ma temeam sa nu-mi taie astia macaroana 😀 De aici am prins numai bine la 16.45 un microbuz Borsa – Baia Mare ce m-a lasat in Viseul de Sus. Aici cazare la o pensiune, dus si…

    12 august 2010, zi de plimbare cu mocanita pe valea Vaserului si de leneveala, berula si papica la restaurante prin zona.
    Mocanita pleaca din gara Viseul de Sus la ora 8.30, costa 43 lei biletul tur – retur si merge pana in statia Paltin. Traseul e frumos, pe valea Vaserului, , si macar odata in viata chiar se merita sa faci si o astfel de escapada.
    Maine, 13 august 2010, plec din Viseul de Sus, directia e Sapanta.  Ce va fi… va urma intr-un alt post.

    Tags: , , , , , , , , , , , , ,

  • 05 Aug 2010 /  concediu 2010, munte 422 views

    Salutare lume!

     Dupa cum ziceam, “Nu ma duc nicaieri, deci merg oriunde” – ziua ZERO a sosit. Maine plec pentru toata perioada concediului prin munti si orase ( http://senty.ro/blog/2010/07/05/nu-ma-duc-nicaieri-deci-merg-oriunde-2010-ziua-x/ ), prima destinatie e Izvoarele Sucevei si Obcina Mestecanisului.

    Cand voi mai avea timp/curent/semnal de net, voi mai posta si pe blog pe unde am ajuns, si impresiile din teritoriu.

    O vara faina tuturor!

    Tags: , , , , , , , , , , , ,