No, daca tot m-a apucat nostalgia si “amintirile ma rascolesc”, dau curs firesc postului trecut si va povestesc cum a fost prima iesire PE MUNTE.
Intr-un fel, acest post are o legatura cu celalalt, implicit cu RADIOAMATORISMUL. Se stie ca orice comunicatie la mare distanta e cat mai fezabila daca antena este si ea la mare inaltime. Prin anii aceia, “densitatea” de echipamente radio era destul de redusa in Romania, acelasi lucru se reflecta si in randul comunitatii de radioamatori, cu toate acestea… ce nu putea fi cumparat ca acum… se construia. Preocupari in acest domeniu al radiocomunicatiilor era in toate domeniile, inclusiv in comunicatiile digitale. Important e sa ne gandim ca pentru marea majoritate a populatiei, internetul aparuse prin ’95 – ’96, si cu toate acestea, radioamatorii gasisera un mod de comunicatii digital, si incet, incet se dezvolta o mica retea de comunicatii, dar prin intermediul undelor radio. Ca si in internet, e nevoie de noduri, acele puncte unde se pot conecta mai multi useri. Plecand de la aceste precedete, in zona Moldovei, s-au pus bazele unui astfel de nod, montat pe vf. Toaca in Ceahlau (pentru a fi cat mai sus). S-a format o echipa unde fiecare a contribuit cu ce a putut. Intamplarea a fost ca YO8CT (Cristi) sa ma intrebe daca nu sunt interesat de a merge pe Ceahlau (in octombrie 1997), sa intalam un nod de PACKET RADIO. Am acceptat cu placere, desi nu stiam cu ce se mananca o astfel de activitate, sus pe munte. Asa am inceput sa ma documente, si primele informatii tot de la Cristi le-am aflat, in materie de munte… in special ce ar trebui sa-mi iau in rucsac (unde trebuia sa mai ramana loc si pentru partea tehnica hihi). Tot cu ajutorul lui fac rost de o ranita, de pe la o unitate militara.
Octombrie 1997, ziua exacta nu o mai stiu. Dupa o saptamana ploioasa, echipa din Vaslui – YO8CT, YO8DHA, YO8RKU (la care se adauga si radioamatorii din Chisinau – ER1AU, ER1AN) pleaca spre Piatra Neamt sa ne reintregim si cu ceilalti. Pe traseu se alatura si echipa din Iasi – YO8SAL impreuna cu YO8OY.
Scopul iesirii fiind unul tehnic, s-a ales cel mai rapid traseul, cel prin Poiana Stanile. Pe drum, admiram brazii inalti, majoritatea dintre noi se gandeau cat de “buni” ar fi pentru niste piloni de antene (hihi). In fine, ajungem in poiana, ne impartim bagajele si echipamentul de carat, de acolo ne-am deplasat pe jos pana la capatul forestierului unde ne astepta Dan Miron (in prezent seful statiei meteo). Daca pana aici a fost o plimbare cu masina, din acest punct a inceput efectiv traseul meu pe munte. Am luat contact cu marcajul turistic, mi s-a explicat cate ceva despre marcaje, etc etc. De mentinut e faptul ca oamenii din jurul meu nu erau “muntomani” in adevaratul sens, ci radioamatori cu iesiri pe munte in special pentru acest hobby. Desi la inceput fusesem “instruit” ca totul trebuie pus si carat in rucsac, ca mainile sa fie libere pentru a te ajuta la eventualele “catarari”, traseul pana in saua La Palarie a fost fara probleme. Multe opriri pentru respiro, pentru glume, pentru a “inmana” urmatorului comoara cea mai de pret….”transceiverul cu un singur buton” (adica o canistra din inox plina cu un vin rosu de pest Prut).
Dupa saua La Palarie, a urmat traversarea Jgheabului lui Voda si… eram pe platou! Vremea nu era cea mai buna, s-a mers prin zapada destul de mare pentru o luna de octombrie, ceata si ceva vant. Personal m-am simtit in siguranta, stiam ca langa noi este un angajat al statiei meteo. Din cauza cetii, nu am vazut schitul de pe Ceahlau, dar nici la cabana Dochia nu am ajuns… in acea sa am ocolit pe curba de nivel varful Lespezi, si asa am luat directia rapid catre cabana meteo unde aveam baza de lucru.
As putea spune ca pe atunci, in capul meu nu era muntele ci, activitatea de radioamatorism ce urma sa o desfasuram.
Ce a urmat… va voi prezenta prin imagini, iar pentru cei ce nu inteleg prea mult… s-a trecut la instalarea echipamentului de radiocomunicatii, instalarea antenei, a cablului de alimentare, reglaje si in final, seara… proba “pe viu”, adica utilizarea echipamentului.
Cam asta a fost prima mea iesire PE MUNTE, pentru ca… la munte am mai fost in diferite circumstante, dar pe munte… acesta a fost botezul.
A mai urmat la 3 saptamani distanta, inca o iesire pe Ceahlau, tot in scop tehnic, vreme mult mai buna la urcare, mai multe de vazut, dar tot nu am ajuns pe la Dochia hihi.
In continuare, imaginile promise si… ture frumoase tuturor, indiferent de scopul lor!
