Pornind de la http://radioamator.ro/vot/vot_rezultate.php?id=450 si citind unele comentarii, povesti ale altor radioamatori, si la mine s-au “rascolit” amintirile despre cum am ajuns virusat cu acest hobby! Asa ca, am decis sa-mi scriu si eu gandurile despre povestea asta, chiar daca pentru mine niciodata nu voi putea uita cum am ajuns sa-mi placa comunicatiile prin radio, sau emotia primei legaturi radio!
Inca de mic copil mi-a placut si m-a fascintat electronica, iar frecventarea “cercului” de Depanare Radio-Tv din catrul “Clubului Pionierilor” m-a “canalizat” in special pe partea de radio. Imi amintesc ca pana in ’90 totul era asa, cam neclar pentru mine, aveam multi prieteni in acelasi cerc, dar intre timp aparuse si alte “tentatii”, gen cercul de informatica, etc. Un factor determinant a fost si o carte cadou oferita de parinti… “Manualul Radioamatorului Incepator”. Desi cartea avea ca idee de a invata cat mai multe despre electronica, componentele radio, etc… in partea a doua a cartii se trata un subiect interesant pentru mine: Receptia, Emisia, Propagarea undelor electromagnetice…
Picatura care m-a “stabilizat” a fost imediat dupa evenimentele din ’89, cand pe Tv se difuza un serial legat de niste constructori de barci de agrement… nu-mi amintesc acum nici numele si nici prea multe detalii. Urmaream cu placerea românului “scapat” la tv (dupa ’89), pana cand intr-un episod o scena m-a captat si cumva m-a virusat definitiv.
In acea scena, era o barca (de agrement) ce pe mare fiind a fost cuprinsa de o furtuna; statia radio a pierdut canalele standard pentru legatura radio cu cei din port, iar la apelul de urgenta (SOS) a raspuns un RADIOAMATOR. Derularea evenimentelor m-a fermecat, din acel moment virusul a fost pe deplin “plantat”. Am inceput sa intreb profesorul de la club (Clubul Elevilor, dupa ’90), sa studiez prin reviste ce inseamna radioamatorismul, visam sa-mi construiesc un emitator… (receptoare am mai construit pana atunci). A fost o perioada ciudata pentru mine, nu aveam de unde si de la cine sa obtin informatii, in Vaslui nu auzisem de alti radioamatori, nu exista un radioclub… asta pana prin 1995 (sper sa nu ma insel), cand… radioamatorii din Vaslui au amenajat si deschis radioclubul judetean YO8KVS chiar in cladirea unde functiona Clubul Elevilor.
Intr-o zi de toamna a anului ’95, cand treceam prin zona, am vazut un dipol (frumos degajat) pentru 80m si 20m (in paralel), urmarind unde coboara cablul de alimentare am “descoperit” si unde e statia, unde se aduna si ceilalti radioamatori… practic s-au spulberat toate misterele! Cu emotie, am intrat in camera unde era radioclubul si… am cerut sa “ma inscriu” si eu. Protocolul de colaborare intre radioclub si detinatorul spatiului specifica si “pregatirea” elevilor ca (radio)telegrafisti. Ce e drept… la acea data conducerea Clubului Elevilor habar nu avea cu ce se mananca activitatea asta, pana la urma s-a facut un compromis si asa a continuat activitatea de start.
Dintre “elevi” cred ca am fost singurul care am venit, m-am inscris si am continuat sa frecventez cursurile. Nu am fost primul inscris, mai erau si altii, baiatul unui radioamator (Danut), alti prieteni de-a lui… intre timp usa s-a mai deschis si pentru altii ce au intrat din curiozitate sa vada ce e acolo (dar au plecat imediat). Astfel s-a format o mica grupa (de vre-o 4… 6 elevi) ce invatam radiotelegrafie (profesor era YO8RBU – Dan), invatam ceva electronica, ceva regulament de trafic… practic tot ce era nevoie la examenul de obtinere a certificatului de radioamator. Cand iarna a facut imposibila desfasurarea activitatii pedagogice, noi elevii si YO8RBU ne-am continuat activitatea la locul de munca a lui Dan. Toata activitatea asta a continuat asa… intr-o forma ambigua, pana cand am aflat ca prin aprilie se tine exament de obtinerea certificatului si a autorizatiei de radioamator… la Iasi.
Intre timp, achzitionasem de la YO8RBU un transceiver (aparat de emisie-receptie) A412, ce era cam in proportie de 80% definitivat (ii lipsea filtrul cu cristale si placa amplificatorului final de emisie). Rapid am facut un dipol pentru banda de 3,5MHz si in prima faza am fost evident, receptor. Achizitia m-a ajutat foarte mult intrucat ascultam zi de zi traficul radio atat intre statiile YO (romanesti), cat si cele straine.
Intr-o zi de luni 29 aprilie 1996, ma prezint la sediul Inspectoratului General al Radiocomunicatiilor Iasi, pentru a sustine examenul de radioamator. Pe atunci IGR-ul era pe langa Hala Centrala, dar tot m-am invartit putin pana am gasit intrarea hihi. Cum am ajuns mai devreme (in jur de ora 9) iar examenul incepea la 10.00, am mai asteptat o vreme intr-o alta camera, pana cand cineva a venit si a zis ca am putea incepe (eu si inca o persoana), chiar acolo unde asteptam. Practic proba teoretica am fost separati de restul candidatilor (marea majoritate venind de la Suceava), abia la proba de “morse” ne-am cunoscut si cu ceilalti. Dupa terminarea examenului cineva “ne-a soptit” ca totul este Ok, examenul e trecut! Abia asteptam sa-mi vina autorizatia prin posta.
Dupa cateva zile imi soseste
Certificatul de Radioamator INCEPATOR si autorizatia mult asteptata, implicit si indicativul de apel… mult ravnit: YO8RKU. Autorizatia era emisa pe 10 mai, si intra in vigoare pe data de 15. Au urmat vre-o 4 zile de asteptare, pana sa fiu “cu acte in regula”, desi… a fi radioamator, nu inseamna sa ai numai o autorizatie si implicit un indicativ, pe langa partea legala mai trebuie sa ai si aparatura de emisie – receptie, antene, aparatura de masura si control, etc etc. Intre timp am definitivat statia de emisie-receptie (transceiverul), chiar daca inca nu aveam filtrul pentru SSB, puteam totusi emite DSB (hihi), si…
Intr-o dimineata de miercuri, 15 mai 1996, ma trezesc la ora 7.00 pentru a merge la scoala; eram elev in clasa a 12-a. Deschid statia, butonez la ea in banda de 80m (acolo unde de obicei se pot face legaturi intre statiile apropiate, romanesti) si cu butonul de acord caut statii vorbitoare de limba romana. Tin minte ca am ascultat finalul unui QSO (unei legaturi), iar dupa aceea am auzit in difuzor: “Apel general YO, apel general YO de la YO3CZ”. Am stat cateva secunde si… mai mult intr-o joaca, la ora 07.16 am trecut statia in emisie si am strigat: “YO3CZ de YO8RKU, receptie!” In acel moment, nici nu m-am gandit ca raspunsul meu va fi auzit, ca totul va decurge precum ascultasem de multe ori pe alti radioamatori, in schimb am auzit in statie… “Aici YO3CZ, sunteti putin decalat de frecventa mea de lucru, dar va rog luati microfonul si mai chemati inca odata, am sa-mi reglez eu frecventa dupa a d-voastra!” La auzul acestui raspuns, iar nu am avut nici o tresarire, nici o emotie nimic… pur si simplu credeam ca statia YO3CZ se adreseaza altui corespondent, dar… dupa cateva secunde de pauza, am zis in sinea mea…”hai sa mai chem inca odata, asa de misto” si… am zis: “YO3CZ, YO3CZ de YO8RKU, YO8RKU”. Deja ma asteptam sa aud ca YO3CZ cheama pe altcineva (ce eu nu-l auzisem), stiam ca puterea de emisie a statiei mele e de abia 2W, eram 100% convins ca la asa putere de emisie eu nu voi fi auzit tocmai la Bucuresti, totusi… Surpriza! aud “YO8RKU de YO3CZ, buna dimineata draga prietene, multumesc de raspuns la apel; numele meu este Nelu, iar QTH-ul (locul de unde se emite) este Bucuresti. Microfonul din nou la tine, YO8RKU de YO3CZ, receptie!”
E, de aici totul s-a schimbat! In primul moment, nu mi-a venit a crede, dar ascultand in continuare celelalte informatii primite, m-am trezit repede la realitate, iar legatura radio a decurs conform “standardelor”, am precizat ca sunt la prima legatura radio, ca azi imi intra in vigoare autorizatia, ca sunt elev si… trebuie sa plec la scoala! HIHI.
Dupa acest moment… nu mi-a mai trebuit nimic; am plecat direct la scoala. Pe drum incercam sa realizez ca… am facut prima legatura radio! Nu mai stiu cum au trecut orele de curs, abia asteptam sa ajung acasa! Cum de regula propagarea in banda de 80m nu e cea mai grozava in timpul zilei, asteptam momentul de seara, cand… la 17.35 am mai reusit inca o noua legatura, de data aceasta cu YO8ALO. Dupa 5 minute, a urmat in logul meu si YO9CUF.
A doua zi, am reusit si prima legatura radio cu mentorul meu, YO8RBU – Dan! Mai departe… legaturile radio au urmat una dupa alta, in mod firesc, cateva luni de zile cu o putere de 2W si mod de lucru DSB. Peste putin timp am achizitionat un filtru electromecanic pe 500KHz (cu latime de 3KHz), si asa am transformat statia A412 cu dubla schimbare de frecventa (in media frecventa).
O mare satisfactie am avut-o cand am realizat o legatura radio cu o statie din Rusia, amplasamentul statiei respective era undeva dupa Muntii Ural, eu avand aceeasi putere de emisie: 2W out!
Dupa multe legaturi in banda de 80m si 40m, mai “trageam cu urechea” si in benzile unde nu aveam voie sa emit. Tin sa precizez pentru cei ce nu cunosc deloc fenomenul ca, intai se obtine un certificat de radioamator incepator, unde se elibereaza o autorizatie corespunzatoare, apoi dupa sustinerea unui alt examen, se trece la clasa avansat, autorizatia evident modificanduse corespunzator. Astfel, in toamna aceluiasi an, m-am prezentat din nou la examen, trecand cu brio si
obtinand Certificatul de Radioamator clasa AVANSAT. Eram in acel moment un radioamator “implinit”: aveam acces la toate benzile de radioamatori, aveam dreptul sa emit cu o putere de 100W… am ramas cu autorizatia de clasa a II-a pana in iulie 2002 cand am hotarat sa obtin si clasa I (maxima).
In prezent, detin Certificatul de Radioamator clasa I, Autorizatia de radioamator clasa I, fac trafic in special in benzile de unde scurte, sunt pasionat de legaturi la mare distanta, in general spre America de Sud. Am legaturi cu toate continentele in aproape toate benzile in fonie (SSB), de ceva timp au inceput sa-mi placa si cateva moduri digitale (PSK).
La final, va multumesc pentru atentie si… multe 73-uri (salutari)!
Cu respect,
Marius – yo8rku.
LE: intre timp mi-am schimbat domiciliul si implicit si indicativul, acum este YO6RK
