• 12 Aug 2010 /  concediu 2010, ganduri, munte /  754 views No Comments

    Si s-a dat “start-ul”, de fapt asta a fost acum o saptamana, ca da…. acum cand scriu, se implineste fix o saptamana de cand am plecat.

    Joi 5 august 2010.
    Ma pregateam sa plec cu primul tren de dimineata spre Campulung Moldovenesc. Cu o seara inainte, de fapt in ziua precedenta am fost plecat pentru o scurta delegatie de urgenta la Barlad sa remediez emitatorul de acolo, iar la intoarcere, ca tot am ajuns “la fix” la intalnirea saptamanala cu amatorii de drumetie si alpinism din Iasi, am mai poposit si la o berula cu baietii.Ajungand destul de tarziu acasa, eram inca in cumpana cand sa plec.. cu trenul de dimineata la 6 sau cu urmatorul. Alegerea nu a fost grea, am ales sa plec cu urmatorul tren, avand timp sa-mi fac rucsacul. Asadar, ma trezesc dimineata si cum rezolv repede cu “namila” ce trebuia sa o car, n-am ce face si mai intru si pe internet. Intamplarea face sa intru si pe site-ul radioamatorilor romani si sa gasesc la rubrica de vanzari ca cineva are disponibila o statie VX6. Nu stau pe ganduri, si ma hotarasc sa o iau. Sun proprietarul, stabilesc cu el sa ma intalnesc in Ploiesti la ora 21 sa iau statia; eu am un tren…. la 21 si 45 min spre Campulung Moldovenesc.
    No, ce sa-i faci, acum calatoria mea a inceput din Ploiesti, desi in cautarea unei rute optime ma gandeam chiar sa incep cu ceva prin muntii Buzaului sau muntii Vrancei, dar datorita orei tarzii la cat ajungeam in Ploiesti, dar si datorita faptului ca aveam un tren imediat spre nordul Moldovei, “planurile” se aseaza in pozitie normala đŸ˜€
    Cu statia luata… (cu inca o cutie in mana) ajung pe,

    6 august 2010 in Campulung Moldovenesc, undeva pe la 6 dimineata, evident cu ceva timp intarziere. In gara imi reorganizez bagajul (sa incapa si noua cutie prin rucsac), bag ceva la intuneric (adica mananc) si ma misc agale catre autogara, sa vad ce gasesc spre Izvoarele Sucevei.
    In autogara mai mult pustie (deh, e inca dimineata), gasesc 3 caini imprastiati si inca 3 persoane… la fel de imprastiate. Ma interesez de un mijloc de transport si am noroc, prind in timp util microbuzul ce ma duce la marginea tarii cu Ucraina, adica la Izvoarele Sucevei. Poate va intrebati ce caut eu tocmai acolo… !? ei bine… nimic. Am prins o vorba, m-a facut curios, mi s-a pus un “pitic” si am zis sa ajung acolo.
    12 lei, am platit soferului pentru calatorie si am urcat in masina. Drumul prin Pojorata in prima faza e OK, apoi odata cu intrarea pe drumul spre Izvoare… se schimba situatia. Lume diversa, oameni simpli si incarcati cu bagaje pentru o noua zi de munca: culesul de ciuperci si de afine.
    Timpul trece, masina merge, eu admir peisajele de la fereastra. Nici nu bag de seama cand ajung la Moldova Sulita. Datorita oboselii de pe tren, mersul cu masina ma mai adoarme, dar nu intratat incat sa nu sesisez ca ceva straniu se intampla. Ma frec bine la ochi, imi trag 2 perechi de palme, constat cu uimire ca pana si soferul de acum vorbea…. ruseste! Mai sa fie, oare am trecut in Ucraina si nu mi-am dat seama? In final, imi zic ca deh… suntem aproape de granita si lumea mai vb si cealalta limba. Zambesc  “pe sub mustata”, mai un ochi pe geam, mai o ureche la vecinii de scaun, ajung in final la Izvoarele Sucevei. Debarc aici, si mai fac ceva cumparaturi la magazinul central ( de aici mai erau inca vre-o 2km si treceai in alta tara) evident, dupa ce am asteptat ca vanzatoarea sa termine conversatia in limba rusa cu o alta localnica. Din centrul localitatii ma intorc inapoi pe drum inca vre-o 2 km pana la intersectia cu drumul spre satul si pasul Bobeica, localitate pe unde trebuia sa trec eu pentru a ajunge in Carlibaba. Pe drum gasesc un indicator: Brodina de Sus – 16Km. Ma… ceva ma “gadila” acolo, mai ales ca in Brodina am avut pana de curand amplasat un emitator radio, si cum aveam destule probleme la el (caderi de tensiune si altele meteo) ii faceam vizite destul de des, si nu tocmai placute (ultima portiune, aproximativ o ora de la drum, erau de mers pe jos cu toate sculele si aparatele in spate). Renunt repede totusi la “alte idei geniale” si ma tin de plan, pasii ma poarta acum prin satul Bobeica. Pe drum stau de vorba cu satenii, unii chiar venind in intampinarea mea sa vb cu mine; ce e drept, li se pare ciudat sa vada un singur strain, cu rucsac imens in spate (desi nu cu mult timp si alti drumeti din Iasi si Piatra Neamt au calcat acele locuri).
    Cum ziceam, stau de vb cu oamenii locului, oameni simpli si cu inima mare, deschisi sa te ajute. Unul chiar m-a intrebat daca nu vreau sa muncesc la el la coasa, sa intorc fanul, sa-l car in fanar… omul avea nevoie de ajutor, de forta de munca, dispus sa plateasca, dar nu se gasesc oameni!!! No… asta e Romania… studentasii si studentele ce termina azi o facultate, sau poate doua… nu se dau la munca, deh… “la cate studii am eu, eu vreau sa fiu director, sau nustiu ce functie, evident cu salarii mari. Totusi cineva in tara asta trebuie sa mai si munceasca!!!! Daca am fi toti sefi, cine munceste???!!!!
    Continui drumul, dupa ce trec de ultima casa din sat, trec si de pasul Bobeica; acum cobor pe valea unei ape (am sa ma informez cum se numeste… ca ea se varsa in Bistrita Aurie, tocmai la Carlibaba), locuri minunate si linistitoare! Pur si simplu imi vine sa pun cortul pe undeva si sa stau singur! De la dorinta si pana la realizare se zice ca nu e decat un pas, totusi eu nu-l fac, merg mai departe intrucat distanta de 28Km cat desparte Izvoarele Sucevei de Carlibaba eu imi propusesem sa o fac in 2 zile (desi ea poate fi facuta in 8..9 ore!). Mai merg in continuare, trec de un sat si de acolo mi se spusese ca nu mai sunt decat vre-o 10Km pana la Carlibaba. Imediat dupa ce se termina satul, caut un loc de cort, si gasesc unul la marginea drumului, imediat langa rau; pur si simplu imi place ideea de a avea raul langa mine, iar drumul aflat la 2 pasi nu ma deranjeaza, doar am mai avut astfel de experiente. Plantez deci cortul langa un zmeuris, si dupa ce-mi fac cele necesare pe langa cort, ma apuc de facut “dulceata” de zmeura đŸ˜€
    Pana acum, zi superba, numai buna de mers pe munte; noaptea ce a urmat a plouat. Dimineata de…

    7 august 2010. Strang cortul si… talpa, ajung in Carlibaba. Aici fac cumparaturi ceva mai serioase, urmeaza ca de acum sa intru in Muntii Rodnei prin pasul Rotunda. Iau masa de pranz la o masa cu bancuta amplasata aproape de iesirea din Carlibaba, ma mai informez in legatura cu prognoza meteo, si cand sunt pe deplin gata de drum, am noroc si prind un autobuz ce ma duce pana in Rotunda. De aici picior pana in Pasul Rotunda, dar pe drum am iar noroc si un om de bine cu “gipan” opreste si-mi face semn sa urc in spate. Buuunnnn, ca pe caldura ce tocmai se instala, incepeam sa scot limba de un cot afara. In pasul Rotunda, ochesc la marginea padurii loc bun de cort, chiar langa o masa si banca. Cat mai lenevesc, cat mai pun cortul… incepe sa vina nori de ploaie si in scurt timp incepe sa ploua cu galeata; de fapt aproape toata noaptea a plouat. Am facut bine ca nu am plecat mai departe, lasand pentru ziua de

    8 august 2010, ziua mea de nastere… sa parcurg traseul din pasul Rotunda pana la Lala Mica. Traseul propriuzis, marcat cu BR pana in saua Glajei si apoi cu PR pana la Lala e de aproximativ 4… 4,5 ore. Nu ma grabesc, si fac acest traseu in 6 ore.
    Traseul incepe cu o mica portiune prin padure (aprox 300…400 m) si apoi iese in gol alpin.  Mai departe am tinut drumul forestier ce ocoleste o coasta a muntelui pana la o stana, desi pe traseu eu nu am intalnit nici un marcaj, iar cum dupa parerea mea se putea urca direct peste acea coasta, cred ca traseul corect era in urcus direct peste, in final ambele trasee ajungand in apropierea stanei. Dupa ce se trece de stana, drumul face stanga, dar in fata se desprinde o poteca si se gaseste si un marcaj sters in apropiere, urmand aceasta poteca peste o alta coasta se scurteaza mult fata de traseul pe drumul forestier. Intersectand iar drumul, se urca in serpentine, iar la o curba spre dreapta in fata se vede o adapatoare pentru animale. Eu am facut greseala (sfatuit de cativa “ciupercari”) sa merg pe curba de nivel pe la acel izvor/adapatoare), drumul si traseul marcat e cu 100m mai sus, iar mergand in continuare pe curba de nivel (traiam cu impresia ca curba de nivel va ajunge intr-o sa, nu avea rostul sa urc si apoi sa cobor iar) am fost nevoit sa urc pieptis o buna portiune pana la drum/poteca. Pe traseu am mai intalnit si alte izvoare/adapatoare , drumul in final terminanduse la bariera de unde incepe parcul national muntii Rodnei. De aici, se vede foarte frumos in fata Vf. Rosu (stanga), Vf. Inaut (dreapta) si saua Glajei. Aproape fiind de sa, am putut vedea si cascada de la Lala Mare. Pe traseu, in acelasi sens de mers cu mine mai intalnesc si alti straini; de fapt nu ma mira, ca si acum 6 ani, si de fiecare data, in aceasta zona vin mai multi straini decat romani. Din saua Glajei si pana la Lala Mare merg impreuna cu 2 romani, ei venind intr-o tura foto de o zi. Ziua de 8 august se incheie la Lala Mica, impreuna cu strainii si cu ploaia de seara ( o ploaie torentiala si cu multe descarcari electrice).

    A doua zi, luni 9 august 2010,  ma pregatesc de urmatoarea etapa din creasta Rodnei. Urc in saua Inaut, de acolo in Saua cu Lac; strainii cu care eram urca pe Inau, eu cum de am mai fost pe varf, renunt si continui traseul  pe creasta.  Din saua Inautului si pana in saua Gargalau, traseul este numai pe creasta si trece aproape peste toate varfurile: vf. Fundul Bilei, Tomnatecului, Coasta Neteda, ocoleste pe curba de nivel Vf. Cisa, trece peste vf. Omului, La Cepi, iar ocoleste vf. Claii, in final se urca pe vf Gargalau, de unde se coboara in saua Gargalau, unde e loc de pus cortul si sunt numeroase izvoare. Pe traseu, aceeasi straini, singurul vorbitor de limba romana a fost un cioban intalnit pe vf-ul Fundul Bilei cu care am stat mult de vorba.

    10 august 2010. Din saua Gargalau, traseul meu parcurge pe curba de nivel muntele Cailor, urca vf. Galatului (lung si obositor), ocoleste vf. Laptele Mare, din saua Puzdrele, se merge pe curba de nivel ocolind vf. Puzdrele pana in saua Tarnita Barsanului, o sa larga despartita in doua de un damb tesit. Mai departe din Tarnita Barsanului, poteca face spre nord, ocolind pe curba de nivel varfurile Negoiasa Mica si Negoiasa Mare (se trece printr-un imens “camp” de afine) si de aici se ajunge in saua Intre Izvoare, catre capatul din vest se gaseste si lacul La Carti, stancile “La Carti” si Izvorul “Fantana lui Ratafoi” izvor ce se gaseste chiar langa poteca. Pentru cine doreste sa campeze in acest loc, sunt locuri bune in apropierea lacului, dar si in alte parti. Acum 6 ani am innoptat in aceasta sa, e locul unde m-a prins o furtuna puternica si… in final m-a trimis acasa đŸ™‚
    Din acest punct, totul e o necunoscuta pentru mine! Traseul continua pe BR in urcare usoara pana la un punct unde drumul se bifurca: o varianta marcata cu BR urca pe muchie pe vf Repede si peste vf Cormaia pana in saua Obarsia Rebrei, o alta varianta merge pe curba de nivel prin caldarea Zanoaga Catani, de aici urca sustinut in serpentine pana in saua Obarsia Rebrei. Eu am ales varianta a doua, si am campat in caldare, loc minunat, cu izvoare in apropiere. In mod normal marea majoritate continua pana in saua Tarnita la Cruce.

    11 august 2010. Ma trezesc pe la 8 si cand sunt aproape gata sa-mi strang si cortul, sunt inconjurat de caini; in vale e o stana, acum oile urcase sus la pascut. Ma “imprietenesc” cu cainii, imi strang cortul si cand sa plec, iar ma inconjoara cainii. Vine ciobanul, un tanar din Moisei, cu ocazia asta mai stau si cu el de vorba. Imi povesteste ca si el a urcat pe vf. Pietrosul Rodnei. Il felicit, pentru ca sunt multi localnici, ciobani ce nu au urcat niciodata pe varf aici in Rodnei. Nu peste mult timp sunt in saua Obarsia Rebrei, iar de aici merg spre vf Obarsia Rebrei, varf ce se ocoleste prin stanga, dar vremea cetoasa si poteca neclara au facut ca eu sa deviez spre dreapta si astfel eu sa ocolesc varful prin dreapta; ideea e sa te indrepti catre saua Tarnita la Cruce. De aici urmeaza urcusul marcat in paralel cu BR si BA pana pe o treapta a vf.-ului Rebra, iar la un momentdat, spre dreapta, pe curba de nivel se desprinde marcajul cu BA ce continua pana in curmatura Buhaiescului, ocolind astfel vf. Rebra. Mai departe urmeaza urcusul pe vf. Buhaiescu Mic, obositor, in final aproape de varf, acesta se ocoleste pana in saua dintre cele doua varfuri; Buhaiescu Mare se ocoleste pe curba de nivel, iar mai departe se coboara in saua Pietrosului. Din sa se urca pana in saua Iezerului, de aici se face stanga spre vf Pietrosul Rodnei – 2303m, cel mai inalt varf din Carpatii Orientali.  Mai departe, am revenit in saua Iezerului si de aici a inceput lunga coborare catre Borsa, trecand pe langa grupuri grupulete de straini (majoritatea) si romani, am trecut pe langa statia meteo Iezer, iar de aici pe drum forestier pana in padure si mai depate ajungand astfel la “Fortul lui Traian”. Aici (in coborare de la Iezer) se observa pe stanga un refugiu privat din barne, o masa si doua bancute; traseul se poate continua pe drumul forestier care face spre dreapta, sau (cu putina orientare) destul de dificil in prima parte prin fanete si apoi printre case pana la schit.  Din dreptul Troitei se face dreapta si se tine drumul pietruit in coborare pana la DN18 in Borsa.
    Pe traseu ochii iti fug cand la casele clasice, vechi, din barne si acoperite cu sindrila, locuite de oameni la varsta a treia, dar si “viloasele” somptuase, impunatoare prin numarul de camere, numarul de masini cu numar de Italia si altele. Un amalgam normal intr-o tara unde unii au mai mult ( din furat lemn sau din diferite munci prestate prin alte tari) si restul oamenilor simpli si cinstiti, ce in curte au pomi, si fanare. Totusi,  “cei ce au” se pare ca au numai bani dar nu si minte; pe langa maretele case cu etaj si balcon…. in balconul unde ar trebui sa-ti petreci o dupa amiaza, nu am vazut decat rufe puse la uscat pe sarme, iar unde nu erau sarme…. rufele erau puse direct pe balustrada balconului. Amuzant. Amuzant e si faptul ca fiind luna august, luna concediului in occident (Italia, Spania, Franta etc) romanasii nostri din Borsa nu au pe unde sa-si etaleze masinile scumpe (marea majoritate inchiriate) si se plimbau pe toate ulitile de la marginea orasului. Dovada, doau papusele intr-un “mertzan” care… au uitat unde stateau sau unde voiau sa se duca si se invarteau aiurea printre case. Doamne… mare e gradina Ta!
    Dupa ce am terminat cu creasta Rodnei, odata ajuns in Borsa prima mea prioritate a fost sa-mi platesc factura la telefon si internet, nu de alta dar uitasem, si ma temeam sa nu-mi taie astia macaroana đŸ˜€ De aici am prins numai bine la 16.45 un microbuz Borsa – Baia Mare ce m-a lasat in Viseul de Sus. Aici cazare la o pensiune, dus si…

    12 august 2010, zi de plimbare cu mocanita pe valea Vaserului si de leneveala, berula si papica la restaurante prin zona.
    Mocanita pleaca din gara Viseul de Sus la ora 8.30, costa 43 lei biletul tur – retur si merge pana in statia Paltin. Traseul e frumos, pe valea Vaserului, si macar odata in viata chiar se merita sa faci si o astfel de escapada.
    Maine, 13 august 2010, plec din Viseul de Sus, directia e Sapanta.  Ce va fi… va urma intr-un alt post.

    Posted by Marius @ 20:51

    Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.


six + = 12