• 14 Sep 2011 /  jurnale, munte /  695 views No Comments

     

    Atentie!

    Acest jurnal contine si descrierea unui traseu de alpinism clasic. Informatiile prezente mai jos au caracter informativ, efectuarea traseului impune cunostinte de alpinism. Folosirea informatiilor din jurnal se va face pe proprie raspundere!

    Start

    Multi au auzit de creasta Vartopel – Arpasel din Fagaras. Unii au vazut-o de la distanta, au trecut pe sub ea, pe traseul marcat cu BR, altii au si parcurs-o. Creasta se poate face atat de la est la vest (varianta cea mai usoara), cat si in sens invers.
    Dupa multa documentare, mi-am propus sa abordez traseul. Am incercat sa fac o echipa, dar anumite imprejurari au facut sa nu se poata realiza acest aspect, in plus si vremea pentru data aleasa nu a fost cea mai buna. In consecinta, totul s-a amanat pana…

    Plec joi,11 august, dimineata la ora 2 din Iasi, impreuna cu Florin. Impreuna aveam sa facem creasta, plus si alte trasee de drumetie prin Fagaras. Cu noi merge si Ioana, colega cu Florin. Dupa un scurt ocol pana in Avrig, unde o lasam pe Ioana, ajung cu Florin la Balea Lac undeva pe la ora 12. Vremea nu era cea mai buna, am plecat pe ploaie din Iasi, dar stiam ca se va imbunatati chiar in cursul zilei de joi, undeva dupa amiaza. Cu prognoza in cap, echipati corespunzator ne-am decis sa facem un traseu scurt pana pe Negoiu, ca tot nu mai fusese niciodata Florin pe varf. Pe ceata, vant, ne inscriem in traseul clasic. Mergem fara probleme, pe vf. Laitel facem si un scurt popas sa realizam si ceva legaturi radio cu centrul radio al taberei de cercetasi de la Saliste / Sibiu. Vremea nu prea da semne ca ar vrea sa-si revina, totusi cu optimism continuam pana la ref. Caltun. Aproape de refugiu, gasim un turist cazut in poteca! Nu era prea bine echipat, iar vantul ce batea cu putere l-a rapus. Ajutam omul sa ajunga pana la refugiu, si dupa o pauza de masa intr-un refugiu arhiplin numai cu straini, decidem sa nu mai urcam pe Negoiu din cauza conditiilor meteo, dar si a faptului ca nu avem nimic de vazut pe asa vreme. Varful tot acolo ramane, vor mai fi ocazii in viitor. Turistul recuperat din traseu decide sa se duca la cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului, nu inainte de a-i  cere un numar de telefon sa-l contactam mai tarziu, sa fim stim ca a juns in siguranta.

    Vineri, 12 august. O zi superba, fara nori! Stim ca tot wk-ul va fi super, exceptie duminica dupa amiaza, cand e posibil ceva ploi de scurta durata. Fara a ne grabi, ne pregatim cele necesare sa abordam creasta Vartopel – Arpasel. Plecam in jur de ora 10 de la Balea Lac, cu toate cele necesare la noi. Pe la 11 suntem in saua Caprei, undeva la ora 12.30 eram in Fereastra Zmeilor. De aici se termina poteca clasica, se face stanga si se intra pe creasta. Urcam sustinut aproximativ 50m altitudine, pana ajungem pe creasta, pe un mic platou unde ne echipam de ce va urma.
    De aici urmam creasta matematic, fara probleme deosebite pana pe varful Turnul Vartopel. Portiunea aceasta, creasta Vartopelului e cotata 1B. Tinand cont ca portiunea nu e delicata, Florin merge cap, totodata capata si el increderea de sine pentru astfel de trasee. Se descurca foarte bine, ba capata si viteza. Pe varful  Turnul  Vartopel ne regrupam si ne pregatim sa coboram in Saua Vartopelului. Incercam sa descatarm cu grija, pe ultima portiune de vre-o 6m mai abrupta decidem ca e mai bine sa punem coarda; daca Florin se putea descatara fara problema rucsacului (ca nu-l avea), nu acelasi lucru se pune si la mine, simteam ca ma stanjeneste in miscari. Pierdem vre-o 5 minute cautand pitonul de rapel, credeam ca e batut undeva de unde incepe sa fie panta mai accentuata, dar de fapt el este la vre-o 2m de varf, batut intr-o stanca inconjurata de iarba – destul de greu de observat. De aici se coboara cam 10m pana in Saua Vartopelului. Tot in aceasta sa este si punctul de retragere din traseu in caz ca nu se mai vrea a se continua creasta, retragerea se face pe valcelul din partea stanga. Mai departe cataram pe muchia ascutita a Varfului Fantanii. Din varf se coboara fara probleme mai departe catre creasta Arpasel. Tot de aici se desprinde spre dreapta Muchia Albota. Pana aici traseul nu prezinta dificultati ridicate, portiunile mai expuse se pot catara fara probleme, sau se pot ocoli. Nu am mers legati in coarda, si nici nu e necesar, decat in cazuri de vreme nefavorabila cand stancile sau smocurile de iarba pot fi alunecoase.
    Ne continuam traseul spre Varful lui Adam, cu ale lui fiare fixate in borna de varf. Ajungem langa Ac, si mirajul Urechilor de Iepure e tot mai accentuat. Ne apropiem cu grija pana la baza Urechii Estice a Iepurelui. Ne pregatim de catarat, Florin fileaza iar eu plec cap. Pana la primele 2 pitoane  se catara pe lespezi de stanca, putin stanga, iar mai departe se continua catararea tot prin partea stanga. Regrupez pe varful urechii, si urca si Florin. De aici urmeaza un rapel pana in Spintecatura Iepurelui. Exista si pitoanele vechi pentru rapel, dar este si un lant (mai nou) de pe care se poate face rapelul respectiv. Lantul este montat ceva mai aiurea, startul rapelului e mai incomod, se pleaca intr-o mica surplomba.
    Dupa placerea rapelului dintre urechi, ne pregatim de urcare pe Urechea Vestica a Iepurelui. Primii metri ii catar prin stanga, apoi revin pe centru si tin linia cablului montat acolo. Urechea Vestica e mai scurta la catarare in acest sens. De pe varf urmeaza un doua rapeluri de cate 10… 12m. Primul rapel se termina pe o platforma mare unde ai impresia ca s-a terminat cu rapelul, dar dupa ce mai faci cativa pasi, constati ca mai e un lant de rapel, mai urmeaza inca o coborare. Frumos.
    Incet incet, ne apropiem de final. Stim ca nu mai urmeaza multe tancuri de trecut. Asa si este, dupa urechi creasta devine aproape orizontala. Mai sunt ceva tancuri ce le cataram sau ocolim, sunt portiuni de creasta frumos dantelata si ascutita… zona “La gard”. Nici nu ne dam seama cand urcam pe Varful Portitei. De pe varf… parca cineva a rupt creasta. In fata noastra nu se vede decat un imens hau ce-ti da prima impresie ca nimic nu se mai poate face. Totusi, din acest punct se face un rapel frumos de 40m pana in Portita Arpaselului. De aici se poate cobora cu 2 corzi (rapel dintr-o bucata, dar cu ceva probleme la recuperarea corzilor), sau cu o singura coarda, tot rapelul fiind facut din doua sau chiar din trei bucati. Noi am preferat din start sa folosim o singura coarda (pentru a nu avea probleme cu recuperarea) si sa facem rapel din mai multe bucati. Chiar pe varf, exista doua pitoane mai vechi pentru rapel, iar mai jos cu 4m de ele, se gaseste lantul nou montat, fixat intr-o lespede solida. Aici am avut ceva dubii in privinta directiei pentru rapel, asa ca, cu toate studiile si lecturile facute acasa… apelez un prieten.
    Directia corecta, stand cu spatele la lantul de rapel, e putin dreapta, adica undeva in jurul orei 1. Tentant e si diedrul mai din dreapta (ora 2), dar el te scoate aiurea, in afara liniei de rapel. Normal, nu-mi dau seama cat in dreapta sa ma duc, asa ca aleg sa cobor direct in fata (fata de lantul de rapel); cobor cu grija, si ma uit dupa urmatorul punct pentru regrupare. Dupa vre-o 8m zaresc in stanga lantul de regrupare; ajung la el pe o mica brana unde asigur. Ii comunic lui Florin directia corecta de coborare, si in scurt timp ajunge si el la regrupare. Aici e de mentionat ca as fi putut sa continui rapelul mai departe pana la ingusta platforma a vechiului loc de regrupare (aflat sub o surplomba), si sa mai fac inca un rapel de 20m pana jos in sa. Aleg sa regrupez la noul loc amplasat, in perete si sa pregatesc inca un rapel pana la urmatorul punct de statie, regrupare aflata mai jos de vechiul loc de regrupare. De aici, mai rapelam aproape 20m; in coborare se trece peste surplomba, pe langa vechiul loc de regrupare si se continua pana la urmatorul punct unde se observa lantul pentru rapel. De aici mai urmeaza inca vre-o 15..20m pana in Portita Arpaselului, sa in care ajungem aproximativ in jurul orei 17.30

    Fiind destul de tarziu totusi, cu toate ca ne-am incadrat in timpii normali de parcurgere a crestei, am renuntat de a continua urcusul pe vf. Capra si a intra in traseul turistic marcat cu CA, noi alegand sa coboram pe valcelul ce ne scoate in caldarea  Fundul Caprei, direct in marcajul cu BR.
    Mai departe a urmat cale intoarsa pe poteca turistica, trecand pe langa Monumentul Alpinistilor, Lacul Capra, Saua Capra si in final Balea Lac.

    Sambata, 13 august. Plecam destul de tarziu spre Lacul Podul Giurgiului, cu intentia de a urca ziua urmatoare pe Moldoveanu. Ne insoteste de data aceasta si Radu, un alt iesean ce era si el la Balea in ziua respectiva. Plecand tarziu de la Balea, cu lalaiala pe drum, ajungem tarziu la Podul Giurgiului unde punem corturile. Aici decid ca eu sa nu mai urc ziua urmatoare pe Moldoveanu; raman la cort si ii astept pe baieti sa faca traseul… traseu ce l-au facut in 6 ore (dus-intors). Subsemnatul, cu muuulta odihna acumulata pana ce au venit cuceritorii de pe Moldoveanu, fac(em) cale intoarsa spre Balea Lac unde ajungem spre seara.

    Ziua de luni, 15 august era programata pentru vf. Negoiu, dar cum vremea iar s-a stricat, am pierdut timpul printre marea de turisti motorizati ce au urcat in zi de sarbatoare “la munte”. Transfagarasanul, pe portiunea finala era blocat, se astepta si pana la 2… 3 ore pana a ajunge (din ambele sensuri) pana la Balea Lac. Pe la amiaza, dupa ce ne mai intalnim si cu niste prieteni, ba chiar si cu o echipa de prieteni galateni, coboram de pe munte si luam directie spre casa, astfel punem punct la aceasta tura in Fagaras.

    Fotografii sunt aici: www.senty.ro/munte/fagaras/SoaptelaUreche/

    Posted by Marius @ 18:52

    Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.


eight − 5 =