• 05 Sep 2008 /  munte /  677 views No Comments

    Saptamana trecuta fusei “contactat” de la centru… Bucuresti.
    -Ma vezi ca vin in Ceahlau. Clar? nu fugi pe nicaieri. Da.. asta e. Drept urmare.. sambata e zi de intalnire dis de dimineata in gara Nicolina cu Andreea  ce venise toata noaptea cu trenul de la Bucuresti… pentru Ceahlau. Ca de obicei, vremea in cursul saptamanii a fost superba pentru munte.. si in wk se strica. De vineri seara s-au adunat nori… iar sambata dimineata ploaie. Cum nu se putea mai frumos!!! Deh, acu ce sa mai facem… daca Andreea tot a ajuns pana in capatul acesta de tzara nu prea-ti convine sa renunti; si apoi.. mai e o vorba printre iubitorii de munte legat de vreme: Daca pleci de acasa pe vreme urata, nu ai de ce te teme ca se va strica vremea; cel putin se poate imbunatati. Urc si eu in tren, ma intalnesc cu Andreea si mergem pana in gara principala din Iasi, de unde repede fugim catre autogara sa prindem microbuzul catre Durau. Aici nu ne facem probleme intrucat am rezervat 2 locuri. Nici la cabana Dochia nu ne facem probleme… stim sigur ca nu sunt locuri pentru noi intrucat nu am sunat mai din timp sa rezerv locuri. Asa ca.. singura solutie este cortul ce era deja plasat in rucsac la mine. Pana in Durau drum monoton si cu somnolenta pe noi, abia in Durau ne dezmeticim mai bine. Aici nu mai ploua dar batea vantul f puternic. Durau. Cursa finala auto, punem rucsacii in spate, trecem pe la salvamont – administratia parcului Ceahlau si platim taxa de intrare (7 lei adulti / 3,5 lei copii si studenti) si urcam pe BR [banda rosie] cu destinatia finala Cabana Dochia.
    Un prim punct de popas e cabana Fantanele.

    Pe aici cateva poze… spre Durau
    si spre Vf Toaca ce e in nori…
    Dupa ce ne odihnim putin continuam drumul prin padure. Urmatorul punct mai interesant este “Cusma Dorobantului”
    unde deja Andreea are chef de catzarat :D)

    Eu nu ma agit .. privesc linistit in departari….

    In apropiere de Cusma Dorobantului este un punct de belvedere unde ne ducem.. si rezistam cu greu vantului. Pana la amiaza vantul a batut aproape constant cu 100 – 130 km/h.

    Pur si simplu rafalele sunt gata sa te doboare.. iti taie respiratia, dar privelistea ce se asterne
    sub noi e minunata.
    Drumul catre platou continua iar cu o portiune de padure, iar la iesire se arata maretz in fatza noastra “Panaghia”
    Poteca continua pe sub vf Panaghia, si ajungem pe platou. Aici urcam pe ultima portiune spre vf. Toaca.

     

     

    Pe varf admiram pesisajul…

    Andreea se ocupa de cafea…

    iar eu imi fac de treaba pe la emitzatorul trinitas de pe toaca.

    Dupa ce coboram de pe “Toaca” ne instalam cortul in camping

    Aici se incheie prima zi de Ceahlau… Urmeaza lenevitul pe la cabana cu o cana de vin fiert…
    Noaptea am avut parte de ceva ploaie si cu toate ca pentru duminica ne propusesem o tura de
    circuit… spre dimineata cand am vazut cum e vremea.. am lenevit si mai mult in cort. Abia spre amiaza am strans cortul si …. eu a trebuit sa plec spre Iasi -deh, luni.. o alta zi de munca… iar Andreea a mai ramas pana luni.
    Practic tura mea se incheie aici. La intoarcere am avut intentia de a cobora pe CR [cruce rosie] pe la cascada Duruitoarea si de aici la Durau, dar imi calculasem gresit timpii si nevoid sa risc pierderea ultimului transport spre Iasi am ales sa cobor pe aceeasi ruta ca si la urcare.
    In durau agitatie mare la masina, in special pentru cei ce nu si-au facut rezervari din timp. Nu-mi
    fac probleme, urc in masina si pana la Iasi raman cu gandurile la acest wk frumos.
    Asta a fost un fel de “antrenament” pentru tura din Parang si ce va mai fi pe langa el… peste 2 saptamani cand intru in concediu.
    Pana atunci… iar munca.. si .. ce-o mai fi.  In alta ordine de idei… o tura reusita in mare parte asa cum ma asteptam, adica un bazar…  Un bazar cu oameni de munte si cu oameni… pantofari. Totusi in aceasta tura am vazut un oarecare echilibru in special spre dimineata si seara, semn ca blugii, adidashii, manelele, gratarele urca in special in timpul zilei si coboara repede. Un altfel de bazar e si printre cei ce se cred oameni de munte, in special in “talente si figuri” pe cap de muntoman; daca ai pe tine ceva tzoale pe care scrie “mä mmut” incepi, fara sa vrei [oare asa sa fie?] sa comentezi ce-i in  jurul tau… sa ai impresia ca esti cel mai bun pe acolo. Si ce-i mai rau e ca incepi sa comentezi in gura mare si sa-ti dai asa o mare importanta incat ai vrea ca toata cabana sa se uite la tine. In privinta asta grupul nostru si-a luat un tratament anti…. si am devenit imuni la aceste aspecte, dar nu se pot trece cu vederea totusi. La celalat capat al spectrului sunt oamenii cumsecade, cu mult bun simtz. Ei se stiu, se cunosc.  Mai departe.. no comment. Comentati voi.

    PS: mai multe poze sunt pe pagina principala: www.senty.ro la sectiunea munte/arhiva.

    Posted by Marius @ 18:29

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.


five + 5 =