• 05 Dec 2008 /  munte /  575 views No Comments

    Urmatoarea actiune organizata a grupului, se coace la sedintele ordinare de la terasa Lord din Iasi. Ideea apartine lui Mihai. Eu nu-s genul cu multe propuneri, merg oriunde pe munte, de placere si pentru munte. Nu stau sa planific ture marunte. Asta nu inseamna ca plec/plecam cu capu’n nori. Si la sedinta de joi se are in vedere o iesire in Ceahlau, si anume pe jgheabul Armenilor. Nimeni dintre noi nu mai fusese pe acolo. Suntem de acord, incepe documentarea si pregatirile necesare. Cine merge? Multi. Ionutz & Ana, Mihai si subsemnatul plecam sambata dimineata din Iasi. In Izvorul Muntelui aveau sa se alature grupului Alex & Elena, si Nicu.

    27 septembrie 2008. Pe la 6 fara ceva ajung in autogara. Uitasem ca Mihai facuse rezervari la cursa de 6.30 iar eu traiam cu impresia ca autobuzul e la 6. Soferul se pregatea de plecare si desi nu eram trecuti in lista lui de rezervari (lucru ciudat pt mine), il sunt pe Mihai si-l accelerez putin. Dupa ce apare, ma lumineaza despre cum stau lucrurile. Cand aproape sa plece “cursa” apare si Ionut cu Ana. Pana aici echipa e completa. Drum frumos cu glume si somn, in Roman lingem cate o “bruneta” (cafea) sa ne trezim la realitate: bruneteii locali pusesera ochii pe hainele si incaltamintea noastra! “Oau… da ci shiuboti buniiii aiiiiii…. …. …. si jiaca-i di firma!” Mai sa fie, imi zic, astia au si cunostinte despre vibram, mammut, gore-tex si alte “specialitati”. O intindem repede de acolo si ajungem in Piatra Neamt unde ne asteapta Silviu, el fiind la prima iesire cu noi. Facem cunostinta, alimentam cu nimicuri (batoane, rulade si alte lichide) de la magazinul din autogara si cand sa trecem strada spre locul de unde pleaca microbuzele spre bicaz suntem pescuiti de un rechin ce-l convingem sa ne duca pana in Izvorul Muntelui.

    Zburam ca gandul si ajungem in Izvor. Aici ne asteapta Alex, Elena si Nicu. Ne salutam, si trecem la actiune dupa putina informare la punctul de trecere al frontierei – pardon… al barierei.

    Incepem urcusul pe langa paraul Maicilor, la inceput tinem poteca cu marcaj BR ce urca prin Poiana Maicilor, urmand ca la un momentdat noi sa continuam traseul pe jgheabul Armenilor pana pe platoul de sub Ocolasul Mare. Traseu fara probleme pana cand poteca se desparte de obiectivul nostru, noi urcand in continuare pe langa paraul Maicilor. Urcusul pe aici nu-i chiar asa de placut (pentru unii), mai ales ca intalnesti copaci cazuti, vegetatie abundenta, rocile sunt c-am instabile. Ionut se specializeaza intr-un nou sport montan: coboratul cu… placa de piatra. Dupa aproape o ora, o ora si jumatate, incepe sa se contureze in fata ochilor nostri si obiectivul turei – jgheabul Armenilor. Ajungem la intrarea in jgheab, si dupa o pauza de rehidratare, inspectie a zonei… si tinand cont ca avem si ceva bagaje c-am grele, plus stanca umeda iar unii nu cu prea multa experienta pe asa zone, hotaram sa mergem pe curba de nivel spre jgheabul Clailor iar de aici sa intram pe poteca cu marcaj BR. “Exloram” o zona superba, totusi pe acea valea am mai intalnit si pet-uri, si pungi de plastic, si resturi de imbracaminte. Nu cred ca sunt lasate de persoane ce au urcat pe acolo..  ci de cei ce au trecut pe sus.. pe poteca clasica si au lasat mizerie in urma lor. Muntele se curata singur, greu, dar se curatza. Asa, apele duc in vale resturile omului certat cu respectul fata de natura.

    Dupa aproximativ 20… 30 min de mers pe curba de nivel ajungem in valea de sub Claile lui Miron. Suntem inca in padure si urcam, o vale destul de larga, dar pe masura ce ne apropiem de clai, ea se ingusteaza, ramane un canion cat sa treaca un om. Stanca umeda si friabila ne pun muschii la un mai mare consum de energie. Punctul culminant e o saritoare c-am la 50m de clai (in aval de acestea), unde cu ceva emotii reusim sa o ocolim prin stanga. De aici urcam direct in poteca marcata din apropiere, mai departe e traseu clasic de drumetie. Trecem pe langa Claile lui Miron, ajungem in poiana de sub Ocolasul Mare si la masutza din apropiere ne pregatim de pranz ;). Pe platou copacii au o nuanta de argintiu amestecata cu verdele coniferelor. E fain. De aici, prin padure, aproape pe curba de nivel pana in camping-ul de langa cabana unde instalam corturile. Ionut, Ana si Silviu decid sa doarma in cabana. Noi ceilalti… in natura 😀 Dupa ce ne instalam tabara ne ducem si la cabana unde “dezertorii” deja infuleca felul doi. Trecem si noi in actiune, dupa ce facem o comanda de ceai (adica o apa fiarta, ca nu mai e ceaiul cum era pe vremuri apuse). Cand toata lumea se vede cu “sacul” plin, continuam cu ceva “compot” de fructe ;).

        Duminica, 28 septembrie. Dupa o noapte fara probleme, se iveste o zi… urata. Cel putin la ora la care m-am trezit. :)) Drept urmare… ca tot e duminica si e zi de relax, ma intorc pe partea ailalta. Intr-un final ies din sacul de dormit, mai ales ca Mihai pregatise o cafelutza si se mai imprastiase si ceatza. Alta viata… sa stai in soare si sa bei o cafea 😉 Pe la 10 apare si Silviu ce se desparte de grup, coboara prin Lutu Rosu spre Izvorul Muntelui si de aici Bicaz, Piatra Neamt… spre casa. Dupa aceasta ne strangem tabara si plecam la cabana sa servim o bere de acolo si sa asteptam si trupa de duminica: Claudiu, Radu, Mihai H si Mihaela, si Vorel. Ne povestim unii altora aventurile si incercarile de a urca pe jgheab iar in final, ne despartim. Cei ce au venit duminica, coboara pe la Stanca Dochiei in Izvorul Muntelui unde au masina, noi ceilalti coboram in Durau. La inceput imi venise ideea de a cobora pe la cascada Duruitoarea, dar cum vremea era superba, si Nicu era la prima lui tura in Ceahlau am zis sa urcam pe vf. Toaca si apoi sa coboram pe clasicul bulevard spre Fantanele. La cabana Fantanele mai facem un popas si comandam ceva de mancare, iar de aici lejer.. spre Durau unde ne imbarcam in microbuz.

    Finalul, e de unde am plecat… la Iasi, cu promisiunea ca vom reveni sa facem ce n-am reusit acum… sau am reusit numai pe jumatate 😀

    Numai bine.

    Posted by Marius @ 17:14

    Tags:

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.


1 + = six