TR Muntii Fagaras >>> 22.08.2006 - 26.08.2006


         Si am ajuns sus ... sus de tot unde se poate ajunge in Romania; adica pe vf. Moldoveanu - 2544m.

    Cum ?? pai cu dorinta.. cu grija ...    De fapt .. tura a fost planificata de anul trecut, dupa ce am coborat din Retezat. Si cum macar o data pe an ... in concediu plec pe munte ... asteptam cu nerabdare vara .. concediul. Din pacate anul 2006 a fost unul c-am zbuciumat pentru mine in special in privinta job-ului. Odata cu intrarea oficiala in vara, am luat legatura cu prietenii din tura precedenta pentru stabilirea detaliilor pentru Fagaras. Nu de multe ori .. planurile nu prea se potrivesc. Prietenii din Iasi au ales alta locatie, eu cu alte probleme personale nu am mai mers cu ei si am ramas sa-mi stabilesc singur locul unde sa ma duc. Aveam un atu .. un coechipier: fratele meu Alin. A fost de acord cu ideea "Fagarasului".
     Intr -un final ... se ajunge si in data de 22 august 2006, ziua plecarii spre munte. In prealabil ma informez, fac un traseu, imi pregatesc rucsacul ... Trenul din Vaslui, un rapid pana in Ploiesti Sud pleaca la ora 00 si 40 min. Ajung in Ploiesti pe la ora 5 fara cateva minute, urmatoarea legatura catre Ploiesti Vest o aveam pe la ora 8, si din Ploiesti Vest tocmai pe la ora 10 aveam trenul accelerat spre Ucea. Tin sa mentionez ca pe traseul Vaslui - Brasov via Ploiesti n-am mai mers de 6 ani dar nu am uitat "conditiile" extrem de placute din gara Ploiesti Sud. Am ceva noroc... si pe peronul unde am debarcat, la o linie alaturata pleaca un personal spre Predeal. Dupa o consultare scurta si rapida cu Alin decidem sa plecam cu acel tren spre valea Prahovei, urmand sa ne oprim in Poiana Tapului si sa facem un traseu scurt pana la cascada Urlatoarea si apoi spre Busteni.
     Pe la ora 8 ... am ajuns in Poiana Tapului si ... la munte. O dimineata superba, fara nici un pic de nor, Bucegii se vedeau ca in palma. O zi excelenta ... de fapt toata tura am avut parte de vreme superba. Facem fotografii, ne aducem aminte de turele din Bucegi .. si plecam spre Urlatoarea. Din 2000, cand am fost ultima data .. si pana in prezent s-au schimbat foarte multe in Poiana Tapului. Pe scurt ... constructii noi (a se citi vile enrome), masini, ATV-uri si multe altele. Pana si drumul spre cascada s-a schimbat; daca in 2000 era o simpla carare de la soseaua principala ... acum e o strada in toata regula ... si care urca mult in padure, deh ... ATV-urile sa poata circula mai liber. Ajung la cascada, fac poze, putina odihna si continuam drumul spre Busteni. La o vreme superba ... mai mai ca nu-mi mai vine sa plec din Bucegi; totusi destinatia finala este Fagarasul. La Busteni ajung aproape de ora 10, prind o cabina ce urca la Babele si ma gandesc la acei oameni ce i-am vazut la stiri ca se plangeau ca au stat si 4 ore la cabina sa urce sus pe platou. Oare de ce nu au urcat pe jos ??? in 4 ore erau sus, si nimic nu se compara cu mersul pe munte. Raspunsul .. pantofari. Langa hotel am norocul sa gasesc de vanzare si harti, astfel imi imbogatesc subtirica mea colectie de harti. Cel mai mult ma bucura ca am gasit harta cu Fagarasul. In final .. plec din Busteni cu un tren pana in Predeal. De aici astept acceleratul ce ma duce pana la Ucea.
     Daca drumul pana la Brasov si Rasnov i-l cunosteam ca in plama .. traseul spre Codlea ... Fagaras, Ucea a fost ceva nou pentru mine. Pe o vreme superba am renuntat sa mai stau in compartiment si am admirat si fotografiat peisajele noi ce mi se desfasurau in fata ochilor. In sfarsit, Ucea - final de calatorie feroviara. De aici .. pana sus .. TALPA! Asta e; nimic de transport pana in Victoria. Mai sunt si alti turisti ... noi doi, impreuna cu doi nemti mergem pe jos pana in Victoria si mai departe. Initial stabilisem sa dormim o noapte la cabana Arpas. Soarta face ca in padure sa gresim drumul... la un marcaj nu mai era indicatorul spre cabana, si asa ajungem pe drumul ce urca pana sus spre Podragu. Pe traseu intalnim o tabara de muncitori forestieri care ne dau informatiile de rigoare, si .. fiind tarziu hotaram sa punem corturile langa vagoanele de dormit. Nu regretam, mai ales ca seara aveam parte si de un meci de fotbal la tv.
     Dimineata, 24 august, ne trezim devreme, ne facem de mancare si plecam fara nemti dupa noi intrucat astia s-au c-am lenevit. Intre timp si muncitorii strang tabara lor si pleaca spre casele lor. Noi continuam traseul prin padure pe drumul forestier, pana la terminarea acestuia, loc in care avem parte si de prima dezorientare datorata unui marcaj mai putin vizibil. Dupa o jumatate de ora pierduta ne continuam drumul catre cabana Turnuri si Podragu. La Turnui facem pauza de masa si dupa alte 2 ore suntem la Podragu, punct final al acestei zile. Aici ne punem cortul, stam la masa .. bem o bere ... 10 lei litrul .. hihi. Noaptea e frumoasa .. senin dar si cu un vant puternic ce scutura bine cortul dar mai ales folia de naylon pusa preventiv peste cort; pentru mine e neseminficativ acest asptect dupa o furtuna petrecuta in Rodnei, dar nu si pentru Alin. In jurul orei 4 dimineata dau jos folia, chiar cand vantul se mai potolise, vant ce a reusit sa scoata o ancora.
     Dimineata de 25 august. Ne pregatim in graba, luam masa si strangem cortul. Urcam spre saua Podragului si mai departe spre Vistea Mare si Moldoveanu. Traseu frumos de creasta, ce mie-mi place enorm. Partea cea mai grea a fost urcusul pe Vistea, ce scoate sufletul din mine .. dar se merita orice, mai ales dupa ce ajungi sus. De pe vistea pana pe Moldoveanu nu sunt decat 15 ..20 minute, cu un traseu superb, exact pe creasta. Mai periculoasa e o strunga pe traseu in care trebuie sa fii atent unde pui piciorul si de unde te agati.
     Cu grija .. ajungem si pe cel mai inalt varf al Romaniei ... varful Moldoveanu - 2544m. Bucurie, facem poze, chiar si un mic filmulet,alti turisti, straini... romani cinstesc cu ceva tarie .. noi cinstim cu apa. E deosebita .. bauta la inaltime, deasupra tuturor. Incercam sa dam ceva telefoane, dar nu aveam semnal nici pe orange, nici pe vodafone. Curios e ca pe Vistea aveam semnal si distanta nu e mare, dar .. asta e, nu e semnal. Ne intaoarcem pe Vistea, dupa un scurt popas, prilej cu care dam si telefoane .. coboram spre refugiul Portita Vistei cu intentia de a inopta in refugiu si de a cobora pe valea Vistei catre Victoria. Pe varful Vistea intalnim o familie ce la prima impresie mi s-au parut cu multa experienta de munte, numai ca experienta [judecand dupa echipamentul avut] o aveau numai capii familiei, nu si copii cu care erau. Oricum aparentele inseala. Am ajuns la concluzia ca poti sa fii foarte bine echipat si sa patesti nenorociri .. si poti sa fii mai prost echipat .. numai cu o bata in mana [asa ca noi] si sa ai parte de o tura frumoasa. Asadar, acelei familii le-au luat dublu din timpul de coborare facut de noi de pe varful Vistea pana la intesectia cu traseul ce ducea pe valea Vistei. Eu cu fratele am coborat inainte, urmand sa-i asteptam jos in sa; stabilisem sa mergem impreuna pe valea Vistei si sa inoptam langa paraul de jos. Ziceam ca noi am coborat repede ?? ehe ... a trecut pe langa noi un turist... parca fugea in coborare. Oricum noi ne incadram in timp, aveam timp si de odihna si de poze sau de tigara. De acum nu ne mai temeam de nimic .. ci poate de o inrautatire a vremii. Daca pana la urcarea pe Modoveanu am avut parte de vreme frumoasa ... dupa ce am coborat de pe Vistea si apoi jos spre valea Vistei, vremea s-a stricat, au inceput sa apara nori, varfurile nu se mai vedeau, ba chiar am avut parte si de cativa stropi. Jos pe iarba am gasit un loc bun de pus cortul si i-am asteptat si pe ceilalti. Ajunsi intr-un tarziu, au considerat ca locul ales nu e bun, ei gasind unul ceva mai departe. Ne-am dus dupa ei, judecand ca au mai multa experienta si in plus voiam sa fim mai apropiati. In final am gasit un loc bun de cort, adapostit, nu acelasi lucru au facut si ceilati parteneri, punand cortul pe o ridicatura de pamant, total expusa la vant. Noroc ca in acea noapte nu a batut vantul, ba din contra pe la ora 3 dimineata a inceput sa ploua.
     26 august, dimineata. Ne trezim pe la 8, cerul este inorat, avem noroc ca nu mai ploua. Facem de mancare, strangem cortul si plecam. Familia era mai lenesa... nu mai stiu ce s-a mai intamplat cu ei. Sper ca au coborat mai repede decat au facut-o pe creasta. Pe traseu trecem pe langa o stana, vin si cainii pe langa noi cu "urari de bine" dar avem batele in maini si inca o data inaintarea in formatie de arici a avut succes. Aproape de intrarea in padure mai dam de 2 corturi, in unul din ele doi baieti serveau micul dejun. Ajunsi la ei, avem surpriza placuta sa dam tot peste vasluieni; cei din cort ne-au recunosctut - eram din acelasi cartier. Dupa o scurta conversatie in care le zicem ca nu are rost sa mai urce pe creasta, ne continuam drumul fara probleme pana in Victoria. De aici reusim sa gasim o ocazie care sa ne duca pana aproape de gara Ucea si asteptam trenul spre Ploiesti Vest. Chiar si din tren am avut privelisti placute spre Fagaras si spre ceilalti munti, renuntand sa mai intru in compartiment pana aproape de Ploiesti.
     Ploiesti Vest, placut impresionat de cum arata gara, ce bine ar fi daca si Ploiesti Sud ar arata la fel. Aici am parte de perle ce ma binedispun ... de exemplu intreba o doamna .. care e linia 3 din 5, si multe altele.
     Calatoria se incheie odata cu urcatul din Ploiesti Sud in rapidul spre Iasi. In Ploiesti Sud am ocazia sa intalnesc si pe un baiat din cei doi vasluieni ce ii intalnisem dimineata in valea Vistei. Ajungem pe la ora 4 dimineata in Vaslui, calatoria se termina ... gandul imi este la o alta tura in alti munti, inca nu am stabilit unde ma voi duce.
     La final .. toate bune si zile senine. Evident am facut si fotografii ... le puteti gasi aici <--- clic.

Quiq on top