TR Ceahlau - februarie si martie 2008

     Cum incepi anul... asa va fi mereu!

Asa zice o vorba veche romaneasca... si daca e sa ma iau dupa ce se zice din batrani... ar trebui sa fiu mai tot anul pe munte. Si nu e un lucru rau.

 


           Dupa tura de revelion din Fagarasi, trecuse aproape 2 luni de zile. Deja se simtea o lipsa acuta de munte, incepeam sa prind "mucegai de oras"... si intr-o seara cand ajung acasa dupa o zi de munca sunt luat prin surprindere de echipamentul de munte: coltarii mi-au sarit la picioare, pioletul mai mai sa ma paleasca in cap, iar rucsacul mi se suise in spate si nu voia sa coboare; toate voiau o iesire pe munte!!! Oare mai puteam face ceva cand si eu tot asta-mi doream? In consecinta initiez o tura pe www.carpati.org . Destinatia: Ceahlau, ca tot nu mai fusesem pe acolo din 2005, iar pe vf. Toaca nu mai urcasem din '97! Prima ce mi se alatrua printr-un e-mail scurt este Alina. Dupa cum singura marturiseste, e fara experienta in ture de munte dar cu multa vointa - e prima iesire. E ok, mai ales ca ce voiam eu sa fac e pura plimbare si incarcarea bateriilor complet epuizate prin oras.
Pe site se mai vehiculeaza si altii, dar pana la data plecarii, sigur, se alatura si Mihai. Ramane sa plecam dimineata 23 februarie la ora 6.00 cu destinatia Durau.
     Undeva pe la ora 9:30 ajungem in Durau. Platim taxa de intrare in rezervatie si suntem pe traseu BR spre cabana Fantanele. Dupa aproximativ o ora si ceva ajungem la Fantanele, aici e iarna. Servim un ceai, mai o bere.... si continuam drumul pana la cabana Dochia. Nu peste mult timp se face simtita vremea nu tocmai placuta, incepuse sa bata vantul cu putere. Caciula Dorobantului e in ceatza, Panaghia la fel, deci fotografii prea spectaculoase... ZERO. Pe platou ne primeste "cu bratele deschise" viscolul. De la cabana meteo si pana la Dochia sufla vantul cu putere, unele rafale au ceva tendinta de a ne zbura (si nu-s chiar asa de usurel).
      Ajungem si la cabana Dochia dupa ce apelam si la tehnica GPS din cauza vizibilitatii zero in apropierea cabanei (si suntem c-am la 50m de cabana). In sala de mese veselie si voie buna; ne cazam si ne petrecem seara la o cana de ceai cald si multe povesti.
     Timpul trece, si pe la 20.30 ies pana afara; aici surpriza totala! Cerul s-a inseninat, vantul nu mai batea si luna plina ce rasarise ne lumina in toata splendoarea ei.  Anunt si restul echipei ce la inceput nu le vine a crede, dar totusi pun mana pe aparatele foto si afara... la facut fotografii. Altii ce venisera pregatiti pentru asa ceva erau deja pe pozitii. Facem poze, speram ca maine dimineata sa fie vreme buna si sa prindem un rasarit de soare; ne fixam deja ceasurile pt. dimineata.
      24 februarie 2008. Ne trezim pentru sedinta foto. Vremea e buna, asteptam Soarele. Facem alte capturi cu rasaritul, dar si cu luna plina, de data aceasta la apus. Suntem multumiti. Ne retragem la cabana si ne strangem bagajul, urmeaza totusi sa coboram, se termina saptamana, se termina (ca de obicei) tot ceea ce este frumos, dar luni e o alta zi de munca.
     Alegem sa coboram pe BR pe sub Ocolasul Mare, Claile lui Miron, Poiana Maicilor, cu destinatia finala cabana Izvorul Muntelui. De la Dochia si pana in poiana de sub Ocolasul Mare facem carare prin zapada ce ajunge si pana la genunchi si mai sus. In apropiere de Ocolasul Mic facem o pauza de rehidratare apoi ne continuam coborarea pe la Claile lui Miron, Poiana Maicilor si in final Izvorul Muntelui.
    Tura din acest wk se termina aici, urmeaza deplasarea catre orase si dorinta de a reveni cat de curand.

                                                        .........


     Si revenim, nu in aceeasi formula, dar eu si cu Mihai revenim in urmatorul wk [ 1 - 2 martie] de data aceasta in formatie de patru, cu Mihai (al doilea Mihai) si Bogdan.
De data aceasta plecam tot din Iasi dar nu spre Durau ci spre Izvorul Muntelui.
       Si de aceasta data vremea prezentata la tv nu ne incanta, dar stim ca daca plecam pe vreme rea, nu are cum sa se mai strice vremea :). De la Izvorul Muntelui alegem sa urcam prin Jgeabul cu Hotar pana la Dochia. Traseu ok pana la stanca Dochiei, de aici, prin padure pe carare e gheatza. Inaintam cu dificultate, mai pe carare, mai pe langa [depinde si de brazii daca ne permiteau sau nu sa trecem...] asta pana ce subsemnatul aluneca si ia prima cazatura din 2008 cu oprire la 2 m intr-un brad. E ok, urmatorul la cazatura e Mihai 2, in acelasi loc unde am cazut si eu. Hotarasc ca nu mai vreau sa cad, asa ca imi pun coltarii, prefer sa ma care ei decat sa-i car eu in rucsac degeaba. Deja e alta viata, ma simt mult mai relaxat si urmeaza o zona mai abrupta cu zapada bine batatorita si inghetata. Mihai 1 se echipeaza si el cu coltari; inaintam mai usor.
       La iesirea din padure ne asteapta ca si saptamana trecuta.... viscolul. Asta e, suntem pe teritoriul lui. Oricum, fata de cealalta tura vizibilitatea e mai mare, ajungem fara probleme la cabana.
      Dupa ce ne cazam ne instalam la o masa si ... ne simtim bine: ceai, mancare, bere, vin fiert si muzica adevarata ce ne unge la suflet... nu ca saptamana trecuta unde urechilor mele nu prea le-a cazut bine manelele si alte genuri....
       Povesti si voie buna, asteptam si speram ca vremea sa se imbunatateasca ca si saptamana trecuta, dar fara nici un rezultat. Dimineata Mihai se trezeste pentru rasarit. Are noroc, spre dimineata vantul si ceatza s-au mai potolit.
         Dupa rasaritul Soarelui, ne pregatim de plecare, traseul ales este BR spre Fantanele si apoi spre Durau. Vantul bate si acum cu putere dar norii incep sa se sparga, apar incet incet si petece de cer albastru. Renuntam si de data aceasta de a mai urca pe Toaca si continuam pana la Fantanele, fara probleme pana in apropiere de "La Morminte" unde eu imi pun coltarii din nou; e sticla pe carare. La cabana Fantanele e primavara. Aici o pauza, o bere, ceva mancare si intrucat aveam suficient timp pana la autobuzul de seara schimbam planul traseului si includem si portiunea Fantanele - cascada Duruitoarea si Duruitoarea - Durau.
          Portiunea de la Fantanele pana la Duruitoarea o facem intr-o ora jumatate desi ea este de 2 ore jumatate. Depasim si un numeros grup de studenti ce plecasera cu jumatate de ora inaintea noastra; dorim sa ajungem primii la mesele de la cascada, sa servim un ceai acolo. La cascada, surpriza, altcineva fusese de curand pe acolo si consumase o jumatate de capra neagra! Dupa un ceai si alte poze la cascada plecam spre Durau. Ajungem cu aproape o ora si jumatate ... asa ca cautam un loc de odihna + bere :))
         Vine si ora cand autobuzul spre Iasi pleaca. Tura se termina aici, eu personal in aceste doua iesiri mi-am revenit din lipsa acuta de munte, dar acum la data cand scriu ... deja deja incepe sa se reinstaleze ... Deh, ce pot sa fac... trebuie sa plec cat de curand iar pe munte.

 

Poze gasiti daca dati clic aici pe acest link.

Quiq on top