• 15 Aug 2010 /  concediu 2010, ganduri, munte 420 views

                      Hai salutare lume!

            Da, dupa plimbarea cu mocanita din Viseul de Sus, a sosit momentul si am plecat mai departe, desi pe caldurile astea n-as mai fi iesit nicaieri.
    Deci, am plecat catre “centrul” orasului Viseul de Sus, si din fata de la “unicarm” (no, uite ca fac si reclama – vreau bani!! ) am prins pe la 10 juma un autobuz ce m-a dus la Sighetul Marmatiei.

          13 august 2010 Sunt in Sighetul Marmatiei. Pe aici am mai trecut de vre-o 2 ori, in treacat. Acum eram singur… in miezul zilei, intr-o caldura de-ti venea sa faci mancare pe asfalt. Trec pe la o benzinarie, iau ceva lichide si dupa ce ma informez la autogara de ceva masini spre Sapanta… ma resemnez: o masina pleaca abia in jurul orei 15, adica peste 3 ore! N-am ce face, si o iau usurel la pas spre iesirea catre Satul Mare. Merg alene printre oamenii ce parca nu-s asa de obisnuiti cu “turistii ce poarta casa in spate”. In final ies pe drumul cel bun; intalnesc un biciclist localnic si-l intreb cat mai e pana in Sapanta! “No ma… nu te duce pe jos!!! dai 5 lei si ajungi. sunt 20Km pana acolo! Multumesc, vad eu ce fac!”
          Prind iar la pas, si cu mana intinsa reusesc sa opresc o masina de scoala cu invatacelul la volan. Am noroc, omul cu suflet mare ma duce chiar pana la cimitir, imi da si un pliant cu zilele festivalului de la Sapanta. Da, frumos moment, timp mai mult sa fie, si caldura mai mica :))
    Vizitez cimitirul, biserica si imprejurimile. De caldura, imi zic ca n-ar fi rau sa raman o noapte pe acolo, nani sub cerul liber si apoi a doua zi, plec spre Baia Mare. Totusi, planurile nu se potrivesc si nu mai rezist din cauza caldurii, pur si simplu aleg sa plec spre munte, sa innoptez in Pasul Gutai, sigur acolo e mai racoare. Cu astfel de noi planuri, iesi la soseaua principala si scriu pe o bucata mare de carton: Sighet sau Baia Mare! Nu trece mult timp si opreste o masina ce ma duce pana in Sighetul Marmatiei. Ma lasa chiar de unde peste vre-o 20min am un microbuz spre Baia Mare. Imi pare rau ca nu am timp mai mult sa pot vizita si Inchisoarea de la Sighetul Marmatiei, sau cum i se mai zicea, inchisoarea Ceausescu. Acum se numeste “Memorialul” si e muzeu. Sigur voi mai reveni.
           Din Sighet ma opresc in pasul Gutai, la han. Ajung relativ devreme, si dupa ceva rehidratare cu zeama de hamei, cumpar o harta de la bar; harta cu zona muntilor Gutai si in special cu Creasta Cocosului. Sunt foarte multumit de achizitie, dar sunt putin trist ca “daca-mi cadea fisa” mai din timp… aveam timp suficient sa ma duc si pana la creasta sa pun cortul. Traseul cu BR pleaca chiar din parcarea de vizavi de Hanul Pintea Viteazul, iar in 3 ore se ajunge la Creasta Cocosului. Zona (conform hartii) e marcata destul de bine. Hotarat lucru, VREAU sa mai revin acolo, mai ales ca Creasta Cocosului are vre-0 30 de trasee de catarare, incepand de la 2A pana la 5B. Da, vreau sa revin si pentru drumetie dar si pentru “zgaibarici”.
    Spre seara intru putin in padure pe BR, si langa un pilon de telefonie mobila imi pun cortul (de fapt numai foaia interioara, sa ma apere de insecte). Si aici la aproape 1000m inca e destul de cald!

               14 august 2010 Dimineata plec spre Baia Mare. Fac o vizita pentru micul dejun si o berula rece la han, si prind o masina de ocazie pana in Baia Mare. Sunt norocos si de data aceasta, un om de bine ma duce pana in apropiere de gara. Norocul tine cu mine ca la 12.00 pleaca o masina din autogara (e chiar langa gara) spre Cluj Napoca. Urc in masina si daca pana acum am mers pe moca, drumul pana la Cluj la usureaza de 22 lei. Iah…. ce mai cheltuiala :)), macar in masina e aer conditionat, ce cu greu face fata. Pe la 15 si ceva ajung in Cluj, masina ma lasa in fata garii. De aici la 16.00 e un accelerat spre Tg. Jiu, dar eu ma opresc la Vintu de Jos, de aici peste vre-o 30 min exista un personal Tg. Mures – Sibiu ce ma lasa in Sebes. Acum stau si ma gandesc ca daca ma tineam putin de planul initial, acela de a ajunge de la Cluj la Tg. Mures, si de acolo cu acest personal, puteam ajunge si prin celelalte orase ce erau incluse in ruta initiala. Cum zice ardeleanul, “nu-i bai”, doar de asta “nu ma duc nicaieri, merg oriunde”, e clar ca pot face ce vreau si sa ma duc oriunde.
               Spre seara ajung in Sebes. De caldura, aleg sa dorm pe la vre-o pensiune/motel/hotel ceva aici. Din ce am intees eu… cam singurul hotel e la intrarea/iesirea spre Sibiu; merg la hotel si pentru 160 lei stau o noapte cu mic dejun inclus.
             15 august 2010 Dupa ce pap ceva, ma misc catre obiectivul principal al zonei: Rapa Rosie. Cu o zi inainte ma informasem cum sa ajung acolo. Daca ajungeti cu trenul, cum iesiti din gara, pe partea dreapta e autogara, iar de aici faceti dreapta pe prima strada. Imediat pe colt e o terasa/restaurant (de unde scriu eu acum) iar mai departe mergeti pe strada pana la o biserica galbena. Mai departe faceti prima la dreapta, mergeti pe langa unitatea militara pana la o alta intersectie unde faceti stanga. Aici ca punct de reper e un indicator cu ITP… Mai departe se merge pe drumul pietruit ce dupa coltul unitatii iesiti in camp agricol. Se merge pe drum, iar dupa un timp mai intalniti un drum ce face la dreapta. Tentatia de a merge pe acest drum e mare (mai ales ca in fata voastra se vede clar Rapa Rosie), dar continuati mai departe si mergeti pana la urmatorul drum ce face la dreapta. De aici veti trece un pod peste raul Sebes, si mai departe urcati domol pe langa o ferma pana la Rapa Rosie. Mai multe amanunte si imagini gasiti pe pagina lui Bogdan Balaban la adresa: http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=110 , pagina de unde mi-a venit ideea. Dupa vizita si balaureala prin rapa, am revenit in Sebes in asteptarea trenului de 18.49 ce ma duce pana in Simeria; maine dimineata am un prim personal catre Ohaba de Sub Piatra, iar de aici in Retezat!

    Pana la un nou post… zile asa cum va doriti!

    Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • 17 May 2010 /  munte 486 views

                Dupa 3 zile de munca continua, am reusit sa-mi iau 3 zile libere.

    Ce as putea face cu trei zile libere? Raspuns: sa ma duc pe munte, ca si asa nu am mai fost de mult timp. Vremea e destul de instabila, si de ceva timp stau cu ochii pe site-urile cu profil meteo (multumiri lui Sorin Untu pentru link-uri) in speranta ca va fi ok, si tot cautam un loc unde sa nu ploua. Ca de obicei aveam de ales intre Piatra Craiului, Ceahlau… si pe ultima suta de metri vine si propunerea unui Rarau pentru ceva catarare. Cand totul parea ca se definitiveaza si nu mai ramanea decat sa astept ziua plecarii, Iuliu anunta ca el nu mai vine, ca s-a anuntat cod galben, stanca va fi uda si nu avem ce sa facem. Dupa ceva discutii telefonice il conving ca vom avea vreme ok cel putin pana sambata dupa amiaza.

    Plecam din Iasi, eu si cu Ovidiu undeva pe la ora 18, din Bistrita Iuliu si cu Florin, intalnirea fiind undeva pe la 21 inVatra Dornei de unde urca cu noi si Adi.  Undeva aproape de miezul noptii ne punem corturile si ne bagam la somn.

             Dimineata de sambata, 15 mai. O zi superba,  cer senin si un soare ce ne face sa lenevim mai mult in corturi. Nu ne grabim, oricum stanca e rece si e timp de ceva trasee pe perete pana sa vina ploaia. Dupa ce ne facem planurile, pornim catre piatra mare pentru un prim traseu. Nu sunt probleme deosebite, numai ca in prima regrupare una din corzi se agata in stanca si se pierde ceva timp cu asta. Vazand ca se pierde mult timp, Adi renunta sa mai urce si el, asa ca “balaureste” prin zona, ajungand intr-o zona apropiata de unde ne priveste. Deja noi eram in a doua regrupare, cand in apropiere de Adi isi fac aparitia un grup numeros de elevi din Suceava,  insotiti de un profesor. Noi ne vedem linistiti de ale noastre, Iuliu pleaca cap de coarda pe ultima portiune din traseu, cand e observat de elevii din grupul numeros, si atunci unul exclama:

    ” – uaiiiiiiii….!!! ioti unu acolo pi stanca, si catara.

    – oaaaaa!!! dar asiala n’ari sfoara!!!

    – Vedeti copii ce face inconstienta? Baiatul ala sigur o sa moara! Muntele isi cere tributul. (le raspunde profesorul)

    – dom’ profesor, hai sa mai stam sa vedem cand moare! ”

    In tot acest timp Adi care a auzit toata discutia… cu greu se abtinea sa nu cada pe jos de ras. Intre timp, pleaca si Florin ca secund, si i se vede coarda, la care unul din cei ce asteptau deznodamantul exclama dezamagit:  “uoaaa….. da’ asiala ari sfoara… hai sa plecam…”

    Toata discutia asta ne-a povestit-o Adi cand ne-am intalnit la un alt traseu.

    Incet, timpul trece, si dupa pauza de amiaza, Iuliu vrea sa incerce un alt traseu pe Piatra Soimului. Nu apuca decat sa urce pana in prima regrupare ca vremea se strica vazand cu ochii; incepe sa ploua si se coboara si el din perete. Ne retragem la hotel Rarau, unde continuam un alt set de sporturi: haltbere, coniac-canoe, etc etc. Dupa ce incepe “dezmatul” generat de grupuri de pustani cazati acolo, ne retragem si noi la corturi, deja incepuse sa ploua tot mai serios si continu; dupa cum prevazusem, vremea s-a stricat si pana duminica la amiaza nu aveam ce sa mai facem.

    Duminica, desi ne trezim relativ repede, ne plictisim sa mai asteptam sa se potoleasca ploaia si pe asa vreme ne strangem corturile si plecam spre Vatra Dornei. Dupa o escala la Casa Bucovineana ne despartim si …. asteptam o alta iesire pe munte.

    Tags: , , ,