No, wk-ul ce tocmai a trecut, a fost destul de “interesant”, mai ales din punct de vedere radio.

             Dupa o saptamana de concediu, in care nu prea am facut mai nimic… am ajuns si la final de saptamana, pe deplin odihnit… ba chiar prea odihnit, stare ce  dadea in plictiseala deja.

              La inceput de wk, instalasem pe bloc la Florin (yo8sde) o antena delta loop pentru banda de 20m, antena ce mi-a placut cum merge, atat din punct de vedere al SWR-ului (adica raportul de unde stationare), dar mai ales dpdv al receptiei! Amplasamentul, la 50m de o linie de 110KV nu prea e cel mai fericit, mai ales intr-un oras precum Iasul, oras cu multa poluare electrica! Din start, orice sarme deschise “cad”, zgomotul e enorm, sfaraiala enervanta ce face ca totul sa fie mort. Si ca sa fie si mai placuta toata “ciorba”, se mai adauga si Radio Iasi pe UM – 1053KHz, asa… cu vre-o 500KW putere la emisie! In multe zile, cand e propagare f buna, pur si simplu nu pot receptiona corect, totul sfaraie si paraie… iar daca comut pe frecventa postului de radio aflat la vre-o 10km de mine…. receptorul refuza sa mai lucreze liniar!!! chiar cu atenuator la intrare!  Toate astea le zic prin prisma observatiilor mele, ca si eu sunt in aceeasi oala… doar stau la vre-o 300m de Florin si de ce am spus mai sus :))

               Trecem peste aspectele de observatie, si in radioamatorism e o vorba: “cele mai bune antene se instaleaza toamna tarziu, iarna eventual… pe frig, ploaie sau ninsoare, si vant”… si nu e o gluma parca! Nu stiu cum se face dar cat e vara de lunga si calduroasa, pe nimeni din noi paliti cu microbul asta, nu ne facem “vara sanie si iarna car”. Deci, pe o vreme nu prea faina, doar noaptea a plouat putin, cer de toamna tarzie se gandise si Florin sa-si puna antena! Il ajut, punem jucaria pe pilon, si cum ziceam, dupa primele teste… imi place! Linisitita la receptie, rezoneaza fain in aproape toate benzile superioare ei… iar unde nu vrea, tunerul isi face treaba si “o trage” si pe acolo. Fac si doua legaturi scurte… ca suntem in criza de timp, urma sa mai facem si o mica excursie la nodul de pachet radio si alte jucarii digitale.

              Duminica m-a prins in aceeasi stare… de a face ceva! Pana pe la amiaza tot am invartit la butoane, dar fara… liniste! Observ ca si in banda de 11m (adica acolo unde sunt CB-stii) e mare agitatie, statii ce vin puternic, o adevarata harmalaie. Pe la amiaza nu mai rezist, asa ca iau statia de scurte, microfonul si cablu de alimentare si… fug din oras! In Iasi, orice evadare e permisa…. in aproape toate directiile, mai putin spre vest, unde e “bomba” de mare putere pe 1053KHz. Ma orientez spre nord, aproape de comuna Popricani pe un deal, departe de oras.
Din start, nu ma asteptam la ceva mai spectaculos, mai ales ca antena nu aveam. Am folosit antena auto a statiei de CB… in banda de 10m, de fapt e un lambda/8 cu o bobina la baza, o sarma de 1,3m. Ajung pe varf de deal, trag pe dreapta si ma apuc de insailat jucariile. Leg frumos cablul de alimentare, direct pe baterie, pun microfonul si antena si… Power ON!
De aici… incepe surpriza! Antena, cu prindere magnetica sta frumos pe masina. La 27.555 unde e canal DX pentru CB in USB, e razboi, harmalaie mare dar si statii cu nivel mare ce intra in receptor…. semn ca propagare este, antena merge, chiar daca e la intalimea…. “genunchiul broastei”. La o scurta trecere pe emisie, SWR 1:1. Fain, antena e bine reglata aici, dar sa vedem ce e mai sus :). Ma duc frumos din cursor pe la 28.4MHz, si aici am un SWR de 1:2. Hmmm… e mare dar, e acceptabil. Transceiverul intra automat in protectie si limiteaza puterea. Pot merge ok pana pe la 28.6MHz, frecventa de unde incepe ca reflectata sa fie mai mare, si in plus nici statii nu prea mai erau.
La receptie… splendoare! Banda curata, fara pocnituri, paraituri si sfaraieli… chiar daca neatentul de mine s-a plasat tot in apropierea unei linii de 20KV. Oricum si asa, nu am sesizat ca as fi influentat cumva. Se auzeau statii ce nici nu miscau S-metrul, iar cine avea putere si antena…  no comment!

                 Dupa toate testele preliminare… incep cu traficul, sa vedem daca chiar ma aude cineva, ca deh, receptionez bine, iar la transmisie nu ar fi probleme, dar… sa vedem si realitatea, adica traficul propriuzis. Cum spuneam, incep usor din partea de jos a benzii, de pe la 28.200 si prima data ma axez pe statii ce vin puternic la mine. Prima “victima” a fost o statie din Norvegia, ce ma receptioneaza real cu un control de 59. Nu-i vine sa creada ca sunt /M (mobil) si imi cere sa-i spun cu ce echipament lucrez: IC-718 cu vre-o 50W la emisie, si o antena de CB pusa pe masina! Ma bucur pentru legatura, pentru o tara noua lucrata in aceasta banda (eu nu prea am lucrat in 10m) si… ma “orientez” catre o alta statie, sa “ma conving” ca chiar merge jucaria 😀 Urmatoarea statie a fost un spaniol, la fel cu contorale foarte bune, de aici trag concluzia ca merge bine in Europa. Dupa ce iau la rand toate statiile ce se auzeau tare, “ciulesc” urechile si la cele mai slabe, statii ce nici nu miscau indicatorul de semnal, dar care se auzeau bine.

Am facut o prima greseala si nu mi-am luat cu mine o pereche de casti, in astfel de conditii mi-ar fi prins bine! Pe viitor stiu ce e musai de luat in bagaj 🙂 De asemenea, era bine daca aveam cu mine si un laptop sa pot urmari postarile pe cluster; am observat cateva frecvente unde era un pile-up mare, dar nu mi-am dat seama prea bine daca se lucra split, cine era statia “vanata”… etc etc. Neavand laptopul cu mine, nu am luat nici interfata CAT, asa ca… legaturile facute au fost notate… manual, pe hartie :D. Chiar si asa, nu am exagerat cu traficul radio, ma gandeam mult la bateria masinii ce e cam pe duca, cautam sa fiu scurt si eficient in trafic. Am reusit sa lucrez statii din Europa, Asia si America de Sud (Brazilia),

                                                                            (confirmare legatura cu Brazilia in banda de 10m

 toate astea cu o antena… mai mult o caricatura decat ceva serios, si cu o putere destul de mica. Am mai auzit si o statie din Australia ce venea la un nivel de S9+, dar nu am reusit sa lucrez cu ea, pile-up-ul  era mare, iar conditiile mele modeste. Deasemenea am receptionat la nivel de S9+ si o statie din Canada, dar respectivul era mai mult “concentrat” sa vorbeasca cu conationalii (sau fostii) sai din Germania.

                Dupa vre-o patru ore, am trecut pe Power OFF si am revenit la conditiile de statie fixa in oras, la aceeasi poluare electrica si radioelectrica.

               Concluzii la final… e clar ca voi mai face astfel de iesiri! Desi in plan am o antena directiva ce doresc sa o pot folosi in iesirile  de mobil, pana cand va fi gata, sper sa-mi fac o antena cat decat functionala si pentru banda de 15m. A, ideal e o sursa ceva, sau… alt/i acumulator/i de rezerva. In orice caz, pana la viitoarea iesire in natura, mai e timp!

                                73!

Atentie!

Acest jurnal contine si descrierea unui traseu de alpinism clasic. Informatiile prezente mai jos au caracter informativ, efectuarea traseului impune cunostinte de alpinism. Folosirea informatiilor din jurnal se va face pe proprie raspundere!

Start

Multi au auzit de creasta Vartopel – Arpasel din Fagaras. Unii au vazut-o de la distanta, au trecut pe sub ea, pe traseul marcat cu BR, altii au si parcurs-o. Creasta se poate face atat de la est la vest (varianta cea mai usoara), cat si in sens invers.
Dupa multa documentare, mi-am propus sa abordez traseul. Am incercat sa fac o echipa, dar anumite imprejurari au facut sa nu se poata realiza acest aspect, in plus si vremea pentru data aleasa nu a fost cea mai buna. In consecinta, totul s-a amanat pana…

Plec joi,11 august, dimineata la ora 2 din Iasi, impreuna cu Florin. Impreuna aveam sa facem creasta, plus si alte trasee de drumetie prin Fagaras. Cu noi merge si Ioana, colega cu Florin. Dupa un scurt ocol pana in Avrig, unde o lasam pe Ioana, ajung cu Florin la Balea Lac undeva pe la ora 12. Vremea nu era cea mai buna, am plecat pe ploaie din Iasi, dar stiam ca se va imbunatati chiar in cursul zilei de joi, undeva dupa amiaza. Cu prognoza in cap, echipati corespunzator ne-am decis sa facem un traseu scurt pana pe Negoiu, ca tot nu mai fusese niciodata Florin pe varf. Pe ceata, vant, ne inscriem in traseul clasic. Mergem fara probleme, pe vf. Laitel facem si un scurt popas sa realizam si ceva legaturi radio cu centrul radio al taberei de cercetasi de la Saliste / Sibiu. Vremea nu prea da semne ca ar vrea sa-si revina, totusi cu optimism continuam pana la ref. Caltun. Aproape de refugiu, gasim un turist cazut in poteca! Nu era prea bine echipat, iar vantul ce batea cu putere l-a rapus. Ajutam omul sa ajunga pana la refugiu, si dupa o pauza de masa intr-un refugiu arhiplin numai cu straini, decidem sa nu mai urcam pe Negoiu din cauza conditiilor meteo, dar si a faptului ca nu avem nimic de vazut pe asa vreme. Varful tot acolo ramane, vor mai fi ocazii in viitor. Turistul recuperat din traseu decide sa se duca la cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului, nu inainte de a-i  cere un numar de telefon sa-l contactam mai tarziu, sa fim stim ca a juns in siguranta.

Vineri, 12 august. O zi superba, fara nori! Stim ca tot wk-ul va fi super, exceptie duminica dupa amiaza, cand e posibil ceva ploi de scurta durata. Fara a ne grabi, ne pregatim cele necesare sa abordam creasta Vartopel – Arpasel. Plecam in jur de ora 10 de la Balea Lac, cu toate cele necesare la noi. Pe la 11 suntem in saua Caprei, undeva la ora 12.30 eram in Fereastra Zmeilor. De aici se termina poteca clasica, se face stanga si se intra pe creasta. Urcam sustinut aproximativ 50m altitudine, pana ajungem pe creasta, pe un mic platou unde ne echipam de ce va urma.
De aici urmam creasta matematic, fara probleme deosebite pana pe varful Turnul Vartopel. Portiunea aceasta, creasta Vartopelului e cotata 1B. Tinand cont ca portiunea nu e delicata, Florin merge cap, totodata capata si el increderea de sine pentru astfel de trasee. Se descurca foarte bine, ba capata si viteza. Pe varful  Turnul  Vartopel ne regrupam si ne pregatim sa coboram in Saua Vartopelului. Incercam sa descatarm cu grija, pe ultima portiune de vre-o 6m mai abrupta decidem ca e mai bine sa punem coarda; daca Florin se putea descatara fara problema rucsacului (ca nu-l avea), nu acelasi lucru se pune si la mine, simteam ca ma stanjeneste in miscari. Pierdem vre-o 5 minute cautand pitonul de rapel, credeam ca e batut undeva de unde incepe sa fie panta mai accentuata, dar de fapt el este la vre-o 2m de varf, batut intr-o stanca inconjurata de iarba – destul de greu de observat. De aici se coboara cam 10m pana in Saua Vartopelului. Tot in aceasta sa este si punctul de retragere din traseu in caz ca nu se mai vrea a se continua creasta, retragerea se face pe valcelul din partea stanga. Mai departe cataram pe muchia ascutita a Varfului Fantanii. Din varf se coboara fara probleme mai departe catre creasta Arpasel. Tot de aici se desprinde spre dreapta Muchia Albota. Pana aici traseul nu prezinta dificultati ridicate, portiunile mai expuse se pot catara fara probleme, sau se pot ocoli. Nu am mers legati in coarda, si nici nu e necesar, decat in cazuri de vreme nefavorabila cand stancile sau smocurile de iarba pot fi alunecoase.
Ne continuam traseul spre Varful lui Adam, cu ale lui fiare fixate in borna de varf. Ajungem langa Ac, si mirajul Urechilor de Iepure e tot mai accentuat. Ne apropiem cu grija pana la baza Urechii Estice a Iepurelui. Ne pregatim de catarat, Florin fileaza iar eu plec cap. Pana la primele 2 pitoane  se catara pe lespezi de stanca, putin stanga, iar mai departe se continua catararea tot prin partea stanga. Regrupez pe varful urechii, si urca si Florin. De aici urmeaza un rapel pana in Spintecatura Iepurelui. Exista si pitoanele vechi pentru rapel, dar este si un lant (mai nou) de pe care se poate face rapelul respectiv. Lantul este montat ceva mai aiurea, startul rapelului e mai incomod, se pleaca intr-o mica surplomba.
Dupa placerea rapelului dintre urechi, ne pregatim de urcare pe Urechea Vestica a Iepurelui. Primii metri ii catar prin stanga, apoi revin pe centru si tin linia cablului montat acolo. Urechea Vestica e mai scurta la catarare in acest sens. De pe varf urmeaza un doua rapeluri de cate 10… 12m. Primul rapel se termina pe o platforma mare unde ai impresia ca s-a terminat cu rapelul, dar dupa ce mai faci cativa pasi, constati ca mai e un lant de rapel, mai urmeaza inca o coborare. Frumos.
Incet incet, ne apropiem de final. Stim ca nu mai urmeaza multe tancuri de trecut. Asa si este, dupa urechi creasta devine aproape orizontala. Mai sunt ceva tancuri ce le cataram sau ocolim, sunt portiuni de creasta frumos dantelata si ascutita… zona “La gard”. Nici nu ne dam seama cand urcam pe Varful Portitei. De pe varf… parca cineva a rupt creasta. In fata noastra nu se vede decat un imens hau ce-ti da prima impresie ca nimic nu se mai poate face. Totusi, din acest punct se face un rapel frumos de 40m pana in Portita Arpaselului. De aici se poate cobora cu 2 corzi (rapel dintr-o bucata, dar cu ceva probleme la recuperarea corzilor), sau cu o singura coarda, tot rapelul fiind facut din doua sau chiar din trei bucati. Noi am preferat din start sa folosim o singura coarda (pentru a nu avea probleme cu recuperarea) si sa facem rapel din mai multe bucati. Chiar pe varf, exista doua pitoane mai vechi pentru rapel, iar mai jos cu 4m de ele, se gaseste lantul nou montat, fixat intr-o lespede solida. Aici am avut ceva dubii in privinta directiei pentru rapel, asa ca, cu toate studiile si lecturile facute acasa… apelez un prieten.
Directia corecta, stand cu spatele la lantul de rapel, e putin dreapta, adica undeva in jurul orei 1. Tentant e si diedrul mai din dreapta (ora 2), dar el te scoate aiurea, in afara liniei de rapel. Normal, nu-mi dau seama cat in dreapta sa ma duc, asa ca aleg sa cobor direct in fata (fata de lantul de rapel); cobor cu grija, si ma uit dupa urmatorul punct pentru regrupare. Dupa vre-o 8m zaresc in stanga lantul de regrupare; ajung la el pe o mica brana unde asigur. Ii comunic lui Florin directia corecta de coborare, si in scurt timp ajunge si el la regrupare. Aici e de mentionat ca as fi putut sa continui rapelul mai departe pana la ingusta platforma a vechiului loc de regrupare (aflat sub o surplomba), si sa mai fac inca un rapel de 20m pana jos in sa. Aleg sa regrupez la noul loc amplasat, in perete si sa pregatesc inca un rapel pana la urmatorul punct de statie, regrupare aflata mai jos de vechiul loc de regrupare. De aici, mai rapelam aproape 20m; in coborare se trece peste surplomba, pe langa vechiul loc de regrupare si se continua pana la urmatorul punct unde se observa lantul pentru rapel. De aici mai urmeaza inca vre-o 15..20m pana in Portita Arpaselului, sa in care ajungem aproximativ in jurul orei 17.30

Fiind destul de tarziu totusi, cu toate ca ne-am incadrat in timpii normali de parcurgere a crestei, am renuntat de a continua urcusul pe vf. Capra si a intra in traseul turistic marcat cu CA, noi alegand sa coboram pe valcelul ce ne scoate in caldarea  Fundul Caprei, direct in marcajul cu BR.
Mai departe a urmat cale intoarsa pe poteca turistica, trecand pe langa Monumentul Alpinistilor, Lacul Capra, Saua Capra si in final Balea Lac.

Sambata, 13 august. Plecam destul de tarziu spre Lacul Podul Giurgiului, cu intentia de a urca ziua urmatoare pe Moldoveanu. Ne insoteste de data aceasta si Radu, un alt iesean ce era si el la Balea in ziua respectiva. Plecand tarziu de la Balea, cu lalaiala pe drum, ajungem tarziu la Podul Giurgiului unde punem corturile. Aici decid ca eu sa nu mai urc ziua urmatoare pe Moldoveanu; raman la cort si ii astept pe baieti sa faca traseul… traseu ce l-au facut in 6 ore (dus-intors). Subsemnatul, cu muuulta odihna acumulata pana ce au venit cuceritorii de pe Moldoveanu, fac(em) cale intoarsa spre Balea Lac unde ajungem spre seara.

Ziua de luni, 15 august era programata pentru vf. Negoiu, dar cum vremea iar s-a stricat, am pierdut timpul printre marea de turisti motorizati ce au urcat in zi de sarbatoare “la munte”. Transfagarasanul, pe portiunea finala era blocat, se astepta si pana la 2… 3 ore pana a ajunge (din ambele sensuri) pana la Balea Lac. Pe la amiaza, dupa ce ne mai intalnim si cu niste prieteni, ba chiar si cu o echipa de prieteni galateni, coboram de pe munte si luam directie spre casa, astfel punem punct la aceasta tura in Fagaras.

Fotografii sunt aici: www.senty.ro/munte/fagaras/SoaptelaUreche/

             Desi am mai fost pe Ceahlau chiar de ziua Muntelui, adica pe data de 6 august (dar cu alte prioritati), acum aceasta data a cazut chiar in wk, si… desi nu aveam de gand sa “ma iau la tranta” chiar cu toti pelerinii de pe traseu, am urcat avand in plan un traseu nemarcat.
            No, cum ziceam, nu-mi place agitatia si aglomeratia, dar am invatat sa ignor oamenii, zgomotul, si ce consider ca nu-mi trebui, nu-mi face bine. O alta solutie e sa fug de astfel de momente… asa cum am facut sambata.
          
           Am plecat, sambata pe la 11 din Iasi, si cu mine au mai venit inca 2 amici (n-am mai facut ture cu ei,dar ma stiam de la o intalnire d’aia “muntomana” :D).Pe la 14 am ajuns in Durau… un Durau suprasaturat de pelerini, masini, dar… am gasit loc de parcare la cei de la salvamont (cu multumiri!), ocazie cu care am mai discutat de una alta, cazuri si alte evenimente. La 14.30 am intrat efectiv pe traseu. Tinand cont de puhoiul de oameni ce era pe clasicile trasee, din start am ales ceva “hai hui”. Am intrat pe clasicul traseu cu CR ce duce spre cascada Duruitoarea, dar dupa ce am ajuns la drumul judetean ce leaga Duraul de Izvorul Muntelui, am mers o portiune pe asfalt, apoi am intrat pe o vale, apoi am prins un drumeag de caruta/poteca ceva acolo… si dupa un scurt timp am nimerit in traseul cu CA (nou redeschis), chiar daca initial nu imi doream asta :)). De fapt, am uitat ca trebuia sa mai merg pe drumul asfaltat inca o serpentina si apoi sa intru pe valcel :)). Oricum, indiferent de caz, acest traseu cu CA (cruce albastra) e putin cunoscut, putin batut de picior de om, traseu ce urca pe Piciorul lui Bucur, ajunge intr-un drum forestier, apoi se merge pe acest drum pana la finele lui; la terminarea forestierului se face dreapta si se urca pana se ajunge la cascada Duruitoarea. Foarte aproape de cascada, se intersecteaza si traseul clasic marcat cu CR.
No, pana la cascada nici picior de om, abia dupa ce am terminat forestierul ne-am intalnit cu unii ce coborau spre Durau… oamenii gresisera traseul, dar i-am asigurat ca pot ajunge in Durau si pe aceasta cale.
         La putina distanta inainte de a ajunge la cascada, am parasit puhoaiele de oameni aflati acolo si am schimbat ruta spre Poiana Printului (poiana printului Sturza, unde aici a fost o casa ce a apartinut printului Sturza). Aici am stat la masa putin, iar mai departe… am mers tot inainte pe curba de nivel si usor in urcare pe Piciorul Schiop. Zona este fix de balaureala, orientare prin padure… dar de o frumusete aparte. Locuri necalcate de picior de om (poate de calugarii sihastri ce mai sunt sau au fost prin zona), natura salbatica.
Incet, incet am ajuns si sub peretele La Rotatul Cocosului, pe unde am “explorat”, in cautare de posibile grote/chilii ale sihastrilor. Am mers pe poteci de animale, prin zmeuris, prin iarba pana la brau, printre crengi de copaci, am sarit copaci cazuti la pamant, ne-am urzicat, zgariat, dar nu conta, asta era si scopul… de a merge prin locuri cat mai virgine.
         Pe masura ce timpul trecea, noi castigam altitudine, si in final am prins o poteca clara de animale, unde am iesit deasupra peretelui. De aici am tinut linia piciorului… in stanga (cum urcam) aveam toata valea cu celebra cascada, iar in dreapta aveam Jgheabul lui Voda (cei drept… ceva mai departe de noi), noi continuand a merge prin padure, poienite, in final ceva afinis… iar “balaureala” s-a sfarsit in saua Piciorul Schiop, unde din stanga venea clasicul traseu turistic marcat cu CR (ce urca de la Duruitoarea catre cabana Dochia). Din acest punct, si pana la cabana… lume ca la nunta. Corturi amplasate si la manastire, cat si in spatele cabanei (in mod normal nu e voie, dar acum s-a facut o exceptie). De la sine inteles ca si la cabana era totul full, iar in camping am numarat in jur de 70 de corturi!!! (cum spuneau si cei de la salvamont, anul acesta a fost apogeul). La cabana am ajuns undeva in jurul orei 19… mult fata de un traseu clasic, dar normal fata de traseul ales de noi.
Despre ce a mai fost mai departe nu cred ca are rost sa mai amintesc, cred ca va puteti imagina.

         Dimineata, pe la 4.30 ne-am trezit si am plecat catre Toaca sa prindem rasaritul si eventual sa vedem si piramida celebra ce se formeaza in jurul datei de 6 august. Tot drumul de la camping – cabana  si pana pe varf era luminat de un sir de luminite (frontale, lanterne clasice si alte surse de lumina), de parca ar fi fost un pelerinaj in noaptea de inviere 🙂
Pe varf am asteptat ceva timp pana a rasarit soarele, dar conditiile meteo de anul acesta a facut sa nu se poata forma piramida asa cum ar fi trebuit. La rasarit erau ceva nori + ceata, iar in partea de vest, unde ar fi trebuit sa fie ceva nori + ceata sau alte particule in suspensie… a fost curat; “ecranul de proiectie” a lipsit. No, nu a fost sa fie… probabil nici nu meritam sa vedem fenomenul.
Dupa toata povestea asta, am coborat de pe varf, am mai servit cate un ceai la cabana… si am plecat sa cautam grota lui ghedeon, grota ce se afla in apropiere. Am vazut-o, am intrat putin in ea… de fapt e o lespede de piatra imensa sub care se poate adaposti cativa oameni la nevoie.
De aici, am plecat spre Durau, si am ales sa coboram pe la cascada pe clasicul CR, unde banuiam ca vor fi mai putini pelerini ce coboara de pe munte, decat pe arhicunoscuta ruta pe la cabana Fantanele. De la cascada, am  mers mai departe spre intrarea traseului cu CA (pe unde am venit) dar intr-un anume punct am “deviat” la stanga si am mers in coborare usoara pe picior pana ce am ajuns la drumul judetean. Mai departe, am ales sa intram tot pe poteca cu CR ce ne scoate fix la salvamont, sa ajungem rapid la masina. Undeva in jurul orei 14 am fost in Durau, unde am mai povestit cu cei de la salvamont despre evenimentele recente.
 
         No, cam asta a fost iesirea de wk din Ceahlau. Ma bucur ca am facut un alt traseu nemarcat, ma bucur ca au mers cu mine 2 persoane ce nu au mai fost niciodata pe nemarcate, ma bucur de munte.

Ture faine tuturor!

Azi, rasfoiam prin calculator, in cautarea de muzica pentru un filmulet. Tot cautand, am gasit prin unul din foldere, un clip mai deosebit.

Acum imi aduc aminte, ca il am de mult timp, e dragut… asa ca azi a venit momentul sa-l postez, sa fie vazut si de altii. E ceva, mai deosebit, atat clipul cat si muzica!

Vizionare placuta.

[media id=5 width=480 height=405]