• 05 Jul 2010 /  ganduri, munte 1,542 views

             Yeee! Da, oficial asta e concediul pentru anul 2010 – august!

    Dupa cum se stie (pentru oamenii muncitori :)) ) anual exista si o perioada de concediu. De ceva timp tot ma gandeam ce sa mai fac anul acesta. Optiuni erau “garla”, idei prinse de la altii… la fel, dar pana la urma ce a “prins” la mine a fost ideea desprinsa dintr-o reclama tv. Da ma, sa mai ziceti ca nu sunt bune si reclamele la TV, chiar daca ne prostesc si ne fac varza neuronii :)). No, cum ziceam, anul asta… “nu ma duc nicaieri… deci merg oriunde!”

           Mai pe larg, ce inseamna aceasta “campanie” de trekking?

    Simplu. Voi pleca intr-un circuit prin tara, atat prin orase cat si prin/pe munti. De ce fac asta? Tura e o iesire “de ros vibramul la bocanc”, merg sa vad tara, merg sa observ oamenii din diferite locuri pe unde ajung, merg sa revad locuri la care ajung mai rar (din pacate), merg sa vad locuri si munti noi, merg sa-mi “impac un pitic” de-al meu ce ma “piseaza” cu acele varfuri de peste 2500m din tara, si nu in ultumul rand merg sa ma simt bine!  Obiectivele nefiind batute in cuie, pur si simplu unde am chef sa ma opresc, sa vad ceva sa dorm sau sa fac o baie, sa casc gura, sa beau o bere sau sa mananc o fripturica, sa-mi gatesc o supa la primus, sa urmaresc cum merg ramele prin pamant, sau orice traznaie ce-mi trece prin cap… aia fac! Desigur, exista un plan de start, dar cum ziceam mai inainte, e facut sa fie incalcat :)).  Startul se va da din Iasi, cu trenul pana intr-un prim popas ce va fi la Suceava. Desi prin acest oras pasii m-au mai purtat de cateva ori (in diferite interese), de data aceasta sper sa fie altfel, sa merg in locuri noi, sa ma “ratacesc” aiurea. Am zis ca ma opresc in Suceava? Da, poate ca ma opresc, poate nu, asta se va sti in ziua cand voi pleca din Iasi; da, asta e si scopul calatoriei, sa fac ce vreau!

    Dupa Suceava, voi pleca spre Campulung Moldovenesc, cu trenul, cu autobuzul, cu ocazia, cu piciorul… depinde cu ce nimeresc! Initial voiam sa merg pana la Iacobeni, si de acolo sa merg pana la Rotunda, dar cum orice zi are o idee noua, dupa o intalnire saptamanala cu pasionatii de drumetii montane din Iasi (aici zburase un porumbel despre… Izvoarele Sucevei), am decis ca din Campulung Moldovenesc sa merg catre granita cu Ucraina… pana la Izvoarele Sucevei. Nu stiu ce vreau sa vad aici, nu stiu ce voi vedea, stiu ca vreau sa ajung pana acolo. Din Izvoarele Sucevei urma sa revin la Campulung Moldovenesc si de aici la Iacobeni si mai departe pana la Rotunda, dar… o noua zi, alte idei: azi mi-am aruncat ceva ochi pe o harta cu obcinele bucovinei, si chiar daca stiu ca marcajul in acei munti exista… numai pe harta, din Izvoarele Sucevei voi incerca sa ajung direct in Carlibaba, iar de aici la Rotunda.

    Din pasul Rotunda, voi merge pe creasta rodnei, pana in Borsa. Din Borsa urmatorul punct va fi Viseu si de aici la o mica plimbare cu mocanita. Din Viseu, urmatorul punct va fi Sigetul Marmatiei si de aici la Sapanta, unde inchei si partea nordica. Ar mai fi o varianta de a ajunge in Satu Mare, ca tot nu am ajuns niciodata acolo… dar ramane de vazut ce va fi.

          Daca pana acum am mers oarecum in linie dreapta, de la Est la Vest, in continuare voi cobora spre Sud, imi propun sa fac un Z. Am in obiectiv, pasul Gutai, creasta Cocosului, vf Mogosa (dar aici nu cred ca voi mai face o vizita la statie :)) ); mai departe voi cobora spre muntii Meses, sa revad Gradina Zmeilor. De aici voi merge prin Cluj, Targu Mures, Sighisoara, Medias, Blaj, Alba Iulia, iar de aici voi intra in Padis. Dupa Padis, urmatorul punct de oprire este Rapa Rosie de langa Sebes, iar de aici va urma Retezatul. Din Retezat ma voi invarti in jurul Sibiului (are multe locuri faine si linistitoare), iar mai departe voi merge in Fagaras pentru ceva varfuri si muchii. Se prea poate ca pana in Piatra Craiului sa merg iar ( din nou???) pe creasta, dar de data asta ma voi mai abate putin si spre sud sau nord, depinde de unde bate vantul. In Crai, daca e vreme buna, timp, posibil sa fac creasta sudica, daca nu… drum intins catre Bucegi unde in mod normal ar cam trebui sa termin tura, concediul, banii… Nimic nu e exact, nimic nu va fi asa cum am schitat.

         Pe parcursul calatoriei voi avea cu mine echipamentul montan, o statie de emisie-receptie in banda de 2m pentru radioamatori – frecventa de 145,225MHz , iar o a doua statie va fi in banda de CB, pe canalul 22 – traficul auto. Din rucsac nu va lipsi si un notebook cu un modem pentru internet, astfel incat pe parcurul calatoriei pe blog voi povesti impresiile mele de calatorie. Bugetul alocat e undeva in jur de 600 euro – stati linistiti nu voi calatori cu atatia bani gramada la mine :))

         Acestea fiind zise… vreme buna sa fie, picioare zdravene, sanatate si voie buna!

    Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • 05 Jul 2010 /  munte 345 views

            De ceva vreme observ tot felul de indivizi/individe, ce au impresia ca au un IQ peste marea majoritate. E important de precizat faptul ca aceste persoane trebuiesc foarte bine delimitate de persoanele cu un nivel de inteligenta mult inferior celor mai multi dintre noi, cum a fost si cazul “gloatei” din Rarau,povestea fiind redata in articolul “Uite sfoara,… nu e sfoara!”.  Personaje cu “impresii de atotcunoscatori” am tot intalnit si prin locul unde imi petrec cele mai multe zile din viata, dar si prin calatoriile mele prin tara si/sau munte (Crai, Fagaras, si lista poate continua).
           In weekend-ul acesta am fost 2 zile in Masivul Ceahlau. Initial nu se anunta nimic deosebit pentru mine, de regula merg pe Ceahlau fie pentru relaxare si reculegere, sau pentru a “balauri” prin zone mai putin cunoscute de catre marea majoritate a celor ce ii strabat potecile.
    De data aceasta avand 2 obiective personale (o discutie cu cabanierul de la Dochia si o alta cu seful statiei meteo), ruta pana pe Ceahlau urma sa fie una clasica prin Durau, mergand pe clasica “autostrada” marcata cu banda rosie. Cum de obicei merg singur (si nu mi-e urat sa merg singur pe munte), am zis sa anunt pe grupul de discutii a iubitorilor de munte din Iasi dar si in lista de E-mail despre intentia mea de a urca. Nu am prostul obicei de a ma imbata cu apa de ploaie, si nu speram ca va merge cineva cu mine. Totusi, asa ca din senin (precum ploile ce vin pe neasteptate de ceva vreme in Ro) Ovidiu isi manifesta intentia de a merge si el pe munte, ca tot vrea sa faca ceva antrenament. E bine, zic eu, mai ales ca se alatura turei si Bazil. Vestea buna e ca de la Bistrita vine si Iuliu cu Florin, iar surpriza e sa se alature grupului si Alina din Cluj, ce nu o mai vazusem asa…  tocmai de dupa viscolul din Suhard (noiembrie 2008). No, zic, daca Ovidiu si-a pus masina la bataie pentru tura, si cum mai vin si oaspeti mai de departe, e musai sa facem ceva mai deosebit: urcare pe jgheabul Ursilor (pe Ursarie cum i se mai zice), un traseu nemarcat, iar de coborat… stabilim la momentul respectiv in functie de starea vremii.
          Cu o zi inainte (vineri) job-ul m-a trimis in zone sinistrate tocmai pana la Darabani si apoi la Radauti pentru interventii tehnice. Printre “picatele” am stabilit si ultimele detalii, asa ca sambata plecam undeva in jurul orei 7 noi cei din Iasi, urmand ca pe la un 10… 10 si ceva sa ne intalnim si cu restul. Cum noi am ajuns muuult mai devreme la Bicaz, si vazand Bistrita cu un debit mare, am banuit ca (dupa atatea ploi) barajul e la limita si se mai da drumul la apa. Hotaram deci sa ne ducem la baraj. Inainte de a urca catre viaduct si apoi pe baraj admiram cum curge apa prin deversoarele deschise, o “cascada” artificiala destul de frumoasa totusi; e de retinut ca asa ceva se petrece mai rar in zona, asta cand sunt ploi mari.
    Ne facem “damblaua” ca tot avem timp, si ne plimbam si pe baraj admirand (de data aceasta de sus) caderea de apa, dar si “marea” de PET-uri si alte mizerii adunate in dreptul gurilor de varsare. In gluma Ovidiu spunea ca daca s-ar arunca pe ele… nici nu s-ar uda :)). Ce e drept, ploile au spalat zone intinse de mizeria lasata de specia umana.  Intre timp apar si oaspetii de departe, astfel regrupati driver-ii de serviciu (Alina si Ovidiu) ne conduc repede catre Izvorul Muntelui.
    Aici, lume multa, mai ales ca vremea e placuta: temperatura acceptabila, soare si ceva norisori pe cer. Multi “alpinisti” se echipeaza ca pentru cea mai mare ascensiune a vietii lor, noi ne luam ce ne trebuie si dupa ce ne platim taxa de intrare ne continuam drumul spre Fundul Ghedeonului. Desi locul asta e foarte accesibil, il gasesc totusi cu mister, ca intr-o lume pierduta. Mers lejer datorita terenului aproape plat, poate mai putin pentru Iuliu, Florin, Alina si Ovidiu, ei dorind sa doarma la cort.
    De la “Crucea lui Paul” aspectul taseului se schimba radical, de aici urmand un urcus mai sustinut, mers pe langa si pe firul apei, ocolind, sarind sau catarand pe bolovani, asta pana in dreptul “zarurilor”. Urmeaza un moment de respiro, si mai departe ne continuam traseul ocolind imensii bolovani ce blocheaza intrarea pe jgheabul Ursilor. Trecand peste acest obstacol, parca am patruns intr-o alta lume. Desi sunt destui cunoscatori ce parcurg acest traseu, aici parca nimic nu pare sa tulbure o lume uitata in timp. Suntem aproape la jumatatea traseului, eu nu ma mai satur sa admir si sa “savurez” aceasta lume pierduta. Drumul (daca se poate zice asa) ne poarta pasii printre bolovani si tapsane de iarba si copaci doborati. De multe ori am impresia ca calc pe un covor imens tesut de mama natura, despre colorit nu mai zic nimic, va las pe voi sa va imaginati. In final, fiecare din noi si-a ales urcusul exact pe unde a voit… pana am ajuns in poteca turistica marcata cu BR (banda rosie) ce face legatura intre cabana Dochia si Izvorul Muntelui. Intalnim si un grup chiar la iesirea in poteca turistica iar dupa ce ne salutam ei continua spre Claile lui Miron. Dupa un colt de stanca se intalnesc cu Bazil ce tocmai iesea si el in traseu. “Salut, salut”, la care Bazil e intrebat daca a mai fost pe acolo. La raspunsul negativ a lui Bazil… vine si replica: “ai sa tii minte toata viata pe unde ai fost!” Ne amuzam de momentul respectiv, eu unul raman asa… oarecum blocat de cum gandesc unii. In fine, trec repede peste ca sunt plictisit de specimenele respective si cu zambetul pe buze urcam mai departe spre cabana, trecand inainte prin zona de camping unde baietii isi monteaza corturile. Eu cu Bazil ne continuam drumul la cabana unde speram sa prindem ceva locuri sau sa cautam niste locuri bune de dormit pe afara :)). Avem noroc, si dupa ce incheiem “formalitatile” stam la masa, o masa mai prelungita ca intre timp a inceput sa ploua.
        Dupa ce se mai opreste si ploaia, urcam si pe Toaca, eu unul definitivand si cel de-al doilea obiectiv al turei, ba mai fac si o vizita la echipamentele de acolo pentru ceva masuratori de parametri. Cand sa plecam, incet incet pe varf isi fac aparitia si alte grupuri ce au asteptat oprirea ploii. Deoarece inca mai stateam de vorba cu Dan (meteorologul de serviciu) ratez sedinta foto cu florile de colt, eu reusind sa-i prind din urma numai daca alerg (ceea ce am si facut – am coborat de pe varf in fuga) :)) Seara ce a urmat a decurs normal si placut in comparatie cu alte momente petrecute acolo, atmosfera fiind una specifica zilelor actuale.
          A doua zi, urma coborarea de pe munte. Prognozele meteo pevedeau vreme proasta, asa ca am decis sa coboram inainte de a se strica si mai rau, afara fiind ceata dis de dimineata. Cum inca nu ploua, am hotarat sa coboram prin poiana Maicilor trecand prin poiana de sub Ocolasul Mare (acum in ceata) si pe langa Claile lui Miron; motivul acestui traseu fiind ca in afara de Ovidiu si subsemnatul restul nu mai fusesera niciodata pe acolo. Chiar daca norul/ceata nu ne-a lasat sa vedem prea multe, am avut un pic de noroc sa prindem cateva momente frumoase catre peretele Ocolasului Mic chiar cand ne aflam in Poiana Maicilor.
    Dupa un ultim scurt popas in poiana, continuam spre baza muntelui, pe traseu avand deosebita placere sa ma intalnesc cu Paul Airinei, el fiind intr-o scurta tura de o zi pe munte.
         Finalul e la masini iar drumurile urmand sa se desparta odata cu iesirea la DN15, Alina cu Florin si Iuliu mergand spre nord, iar noi la sud, spre Bicaz. Cum planurile sunt facute sa fie incalcate, ne schimbam si noi ruta apre nord, mergand pana la Poiana Largului si de acolo la Targu Neamt, Pascani si in final Iasi.

    Foto din tura, pe www.senty.ro/munte/arhiva.html

    Tags: , , , , , ,

  • 29 Jun 2010 /  ganduri, munte 244 views

         Viata… e ca Muntele.

    Te va urca si te va cobori; te va pune la incercare; te va dobori; te va dezamagi; te va face sa suferi; iti va oferi reusita sau succes. Dar, daca vei stii cum sa-i privesti maretia, te vei ridica si vei merge mai departe pentru a ajunge in varf.
    Pentru ca in viata e ca pe Munte. Vei intalni grupuri sau colegi de tura care vor ravni succesul si vor face orice pentru a-l dobani. Va trebui sa stii sa ii alegi si va trebui sa stii sa privesti cu fruntea sus o alegere gresita si sa o accepti.
       Sa inveti.
       Sa alegi.
       Sa speri.
       Sa ajuti.
       Sa lupti.
       Sa crezi.
       Sa indraznesti.
       Sa nu te dai batut.
       Sa ramai in picioare.
      Sa iubesti. Pentru ca cine iubeste Muntele, iubeste viata si isi va dori sa ajunga in varf.
    Poti sa traiesti sau poti sa mori traind. Poti sa ajungi sus sau poti sa renunti. Va fi greu. Vei fi tarat prin noroi. Vei renunta la multe. Vei suferi. Dar, daca vei stii sa traiesti clipa, te vei ridica. Si vei merge mai departe.
    Pentru ca Muntele si viata sunt facute numai pentru cei puternici.
    Pentru ca vreau sa fac parte din ei.
    Pentru ca sa traiesti, alege Muntele.

    Ridica-te, mergi mai departe, urca pe Munete si in Viata!

  • 17 May 2010 /  munte 486 views

                Dupa 3 zile de munca continua, am reusit sa-mi iau 3 zile libere.

    Ce as putea face cu trei zile libere? Raspuns: sa ma duc pe munte, ca si asa nu am mai fost de mult timp. Vremea e destul de instabila, si de ceva timp stau cu ochii pe site-urile cu profil meteo (multumiri lui Sorin Untu pentru link-uri) in speranta ca va fi ok, si tot cautam un loc unde sa nu ploua. Ca de obicei aveam de ales intre Piatra Craiului, Ceahlau… si pe ultima suta de metri vine si propunerea unui Rarau pentru ceva catarare. Cand totul parea ca se definitiveaza si nu mai ramanea decat sa astept ziua plecarii, Iuliu anunta ca el nu mai vine, ca s-a anuntat cod galben, stanca va fi uda si nu avem ce sa facem. Dupa ceva discutii telefonice il conving ca vom avea vreme ok cel putin pana sambata dupa amiaza.

    Plecam din Iasi, eu si cu Ovidiu undeva pe la ora 18, din Bistrita Iuliu si cu Florin, intalnirea fiind undeva pe la 21 inVatra Dornei de unde urca cu noi si Adi.  Undeva aproape de miezul noptii ne punem corturile si ne bagam la somn.

             Dimineata de sambata, 15 mai. O zi superba,  cer senin si un soare ce ne face sa lenevim mai mult in corturi. Nu ne grabim, oricum stanca e rece si e timp de ceva trasee pe perete pana sa vina ploaia. Dupa ce ne facem planurile, pornim catre piatra mare pentru un prim traseu. Nu sunt probleme deosebite, numai ca in prima regrupare una din corzi se agata in stanca si se pierde ceva timp cu asta. Vazand ca se pierde mult timp, Adi renunta sa mai urce si el, asa ca “balaureste” prin zona, ajungand intr-o zona apropiata de unde ne priveste. Deja noi eram in a doua regrupare, cand in apropiere de Adi isi fac aparitia un grup numeros de elevi din Suceava,  insotiti de un profesor. Noi ne vedem linistiti de ale noastre, Iuliu pleaca cap de coarda pe ultima portiune din traseu, cand e observat de elevii din grupul numeros, si atunci unul exclama:

    ” – uaiiiiiiii….!!! ioti unu acolo pi stanca, si catara.

    – oaaaaa!!! dar asiala n’ari sfoara!!!

    – Vedeti copii ce face inconstienta? Baiatul ala sigur o sa moara! Muntele isi cere tributul. (le raspunde profesorul)

    – dom’ profesor, hai sa mai stam sa vedem cand moare! ”

    In tot acest timp Adi care a auzit toata discutia… cu greu se abtinea sa nu cada pe jos de ras. Intre timp, pleaca si Florin ca secund, si i se vede coarda, la care unul din cei ce asteptau deznodamantul exclama dezamagit:  “uoaaa….. da’ asiala ari sfoara… hai sa plecam…”

    Toata discutia asta ne-a povestit-o Adi cand ne-am intalnit la un alt traseu.

    Incet, timpul trece, si dupa pauza de amiaza, Iuliu vrea sa incerce un alt traseu pe Piatra Soimului. Nu apuca decat sa urce pana in prima regrupare ca vremea se strica vazand cu ochii; incepe sa ploua si se coboara si el din perete. Ne retragem la hotel Rarau, unde continuam un alt set de sporturi: haltbere, coniac-canoe, etc etc. Dupa ce incepe “dezmatul” generat de grupuri de pustani cazati acolo, ne retragem si noi la corturi, deja incepuse sa ploua tot mai serios si continu; dupa cum prevazusem, vremea s-a stricat si pana duminica la amiaza nu aveam ce sa mai facem.

    Duminica, desi ne trezim relativ repede, ne plictisim sa mai asteptam sa se potoleasca ploaia si pe asa vreme ne strangem corturile si plecam spre Vatra Dornei. Dupa o escala la Casa Bucovineana ne despartim si …. asteptam o alta iesire pe munte.

    Tags: , , ,