• 05 Sep 2008 /  munte 12,710 views

              Anul trecut dupa ce am terminat concediul si implicit creasta Fagarasului nu m-am gandit unde va fi urmatorul concediu si nici la faptul ca 2008 va fi mult mai intens decat am visat. Si cum planurile bune se fac cu mult timp inainte… primesc prin primavara aceasta un mail de la Dan: propunere tura de concediu in Parang. Raspunsul: Accept. Nu am mai fost niciodata in Parang, am citit si vazut multe imagini de o rara frumusete… si nu se mertia ratat. In asteptarea concediului programat din a doua jumatate a lunii iulie si pana la jumatatea lui august am mai “pupat” si alte ture de relaxare prin apropiere. Timpul trece pe nesimtite si cu pasi repezi se apropie ziua de…

          19 iulie, ora 20.20 seara cand acceleratul Iasi – Timisoara se pune in miscare – destinatia fiind Simeria, urmand ca de acolo sa mergem in Petrosani. In oras ne descurcam repede de un taxi (20 lei) ce ne duce pana la telescaunul ce urca pana la cota 1600. Ajungem undeva in jurul orei 12.30 si de aici trecem de la slapi la bocanci. Ne echipam corespunzator, salvamontul se intereseaza de noi si de traseul ce vrem sa-l facem, ne mai da cateva indicatii, in special la vremea ce va urma si plecam pe traseu. Destinatia trebuia sa fie Lacurile Rosiile. Desi initial ne propusesem sa plecam a doua zi din zona telescaunului, avertizarile meteo nefavorabile au facut sa alegem si sa plecam cat mai de curand. Tinem poteca BR, trecem pe curba de nivel pe sub vf. Parangul Mic, priveliste superba intr-o zi superba si fara sa stim cand trece timpul ajungem langa refugiu Carja. Sunt “avertizat” de “greutatea” urcusului… si cum alta solutie nu este, incepem sa urcam. Personal urcusul pe Carja nu e de speriat, e numai obositor ca orice urcus. Dupa ce trecem de Carja, intrucat se apropia seara si mai cu seama incepea sa se acumuleze oboseala unui mers pe tren (chiar daca am avut loc la cuseta) in saua dintre vf. Stoinita si Vf. Gemanarea gasim un “lac” rezultat din topirea ghetii – de fapt era o balta mai mare :)) si hotaram sa punem corturile in acel punct. Apa era ok, locul de cort era “cu deviatie” :D)). Pentru a ajunge in acea zi pe Parangul Mare si de acolo sa coboram la lacurile Rosiile ne-ar mai fi trebuit vre-o 2 ore, dar oboseala si-a spus punctul de vedere. Deci, hotararea fiind luata, ne pregatim de cele necesare camparii, si dupa ce termina de servit si cina… romantica la lumina unui apus de soare asteptam totusi si un rasarit de luna plina. Rasaritul avea sa vina si el numai ca noi am fost mai lenesi si ne-am bagat la somn. Oricum luna plina.. in toata splendoarea ei ne-a facut lumina in cort toata noaptea; un cer senin cu puzderie de stele ce te face sa visezi cu ochii deschisi.

            Luni, 21 iulie. Ne trezim si dupa ritualul de dimineata, ne continuam traseul spre punctul cel mai inalt al Parangului. Im “fortza” trecem peste vf. Gemanarea si urcam… in jurul orei 8.30 suntem pe vf. Parangul Mare – 2519m. Poze de grup, poze individuale, poze cu peisajul, filmari in toate directiile, bucuria ochilor la ce se vede de aici. Sun acasa, si ii urez un “La Multi Ani” tatalui meu; a mai trecut un an in cont, asa cum facem toti de fapt. Coboram de pe varf pana in Saua Gruiu, facem poze si admiram lacul Mandra de sub Parangul Mare. De aici poteca merge aproape pe curba de nivel ocolind vf Gruiu, urcam pe vf. Paclesa. Poteca ocoleste vf. Iesu si coboara in saua Gheresu unde facem o mica pauza… urmeaza sa urcam in saua Piatra Taiata si de aici sa coboram spre lacul Zanoaga Mare si/sau spre Calcescu. De fapt noi nu am campat nici langa Zanoaga; am gasit un loc bun de cort si cu apa aproape, loc ideal pentru a inopta, ceea ce am si facut. Dupa o noapte la inceput senina a urmat ploaia mult promisa si anuntata. Speram ca in aceasta ultima zi sa fie bine si sa ajungem la Ranca fara sa fim murati. Nu a fost asa, noaptea a plouat si ne-am c-am intros planurile.

           22 iulie, dimineata. Ploaia s-a oprit, si pare sa se insenineze. Chiar iese si soarele putin. Deodata creste nivelul de speranta. Facem pregatirile cu “alimentarea” de dimineatza si dupa strangerea taberei urcam iar in creasta. Aici.. surpriza! A inceput ploaia ce avea sa ne insoteasca pana la Ranca. In creasta ma tot codesc sa-mi pun pantalonii impermeabili pe mine si raman intr-o pereche pe pantaloni scurti si cu jacheta pe mine. Speram ca poate ploaia e asa.. o joaca. Speranta gresita! A continuat si mai tare.. si deja devenise enervanta. Im pun parazapezile sa nu fac lac de acumulare in bocanci. A fost ok pana la un momentdat cand apa din pantalonii uzi se strecura usor si “pervers” pe langa picior…. pe sub parazapezi.. direct in bocanci. Foarte frumos… mergem si ne si spalam pe picioare. :)) Incepuse sa bata si vantul… si batea nu gluma. In situatii de acest gen nu ai decat 2 solutii: ori cauti loc de cort urgent si te adapostesti.. si treci la haine uscate – cauti sa te incalzesti si astepti indreptarea vremii…. sau, a doua solutie.. mergi in conditiile respective pana la destinatia propusa. Cum loc de cort nu pre e pe creasta.. si nu ne arde de instalat cort in plina ploaie, mergem pe varianta a doua…. pana la Ranca. De aici nu prea mai e interesant, e interesant pe vreme frumoasa cand alte privelisti ti se deschid in fata ochilor. Acum nu. Acum bate vantul cu putere, acum ploua, acum nu vezi la 5m in fata ta si cauti orbeste poteca si marcajele. Tot pe aceasta portiune creasta devine mai plata si destul de dificil de orientat pe vreme neprielnica. Ce mai pot spune e ca nu am avut probleme de orientare chiar si in aceste conditii, dar e bine de stiut si de retinut “datele problemei”. In saua Mohorului gasim si un cort, locatarii nu au vrut sa dea ochii cu noi; ne-am continuat drumul mai departe spre vf. Iezer si de aici am intrat pe DN67C Transalpinia. Drumul acesta… desi citisem ca e intr-o stare jalnica, e de fapt un drum forestier si nimic mai mult. Oricum pentru noi asta a insemat o crestere a moralului, stiind ca drumul e ultima portiune de mers pana la Ranca. Cu aproape 3km de statiune ne “pescuieste” sau “pescuim” un mijloc de transport motorizat si suntem scutiti de a mai merge prin ploaie chiar pana la destinatie. Statiunea Ranca… de fapt e o ingramadire de vile si vilisoare, 90% dintre ele in constructie…  un singur magazin mixt – bar cu pretzuri si de conditiile de vanzare…. de-ti vine sa fugi… de fapt nimerisem intr-un imens santier. Ne cazam la o cabana si 2 zile suntem la relaxare si la uscatul echipamentului care nu a scapat de apa.

           Finalul turei….

    Pe 24 iulie plecam din Ranca spre Novaci, apoi spre Tg. Jiu, unde aventura in Parang ia sfarsit. Ne despartim, Dan si Elena se duc in Bucegi cu un ocol prin Bucuresti, eu urc pe valea Oltului spre Iasi cu un posibil gand de un Fagaras, desi la ploile si codurile anuntate nu prea era indicat inca o aventura. Urmeaza … partea a doua, doar e concediu. Poze gasiti pe site la arhiva foto.

  • 05 Sep 2008 /  munte 325 views

        Uraaaa… Concediu. Da ma… a venit si concediul mult asteptat… si asa cum trebuie am plecat in concediu mai repede. Poate ca mai repdede decat m-am asteptat dar nu mai conteaza, doar am plecat in concediu. Unde am plecat? In Parang. No, e bine; nu e ceea ce-mi propusesem de prima data…. dar ca de obicei ajung unde trebuie.. adica pe munte. Si cum se desfasura tura… Simplu. Pentru inceput.. componenta echipei: Dan & Elena… si  subsemantul. Am plecat de sambata seara cu un accelerat spre Simeria… la cuseta de data aceasta (nu cum am facut acum 3 ani cand am fost in Retezat si drumul pana la Simeria a fost un chin) iar de aici am ajuns pe la amiaza la Petrosani unde am pescuit (sau ne-a pescuit pe noi) un taxi si am ajuns repede la telesacun iar de aici sus la punctul de plecare pe traseu.

       Deci, duminica undeva in jurul orei 12.30 incepe aventura pe creasta parangului. Initial trebuia sa mai “lenevim” prin petrosani pana luni dimineata dar stiam ca vremea avea tendinte de a se strica si am urgentat putin lucrurile. La fel ne spusese si salvamontul de acolo… la fel imi spusese si Andreea, asa ca… echiparea in haine de munte (mai ales ca urcarea mea la telescaun a fost in slapi :))) si cred ca cei de acolo [salvamontul] ma privea c am ciudat mai ales cand au vazut ca rucsacul meu e c am greu… si ca mai intentionez ca dupa Parang sa mai merg si prin Fagaras), rucsacii in spate.. si la drum. Destinatia noastra finala era lacurile Rosiile, asta imediat dupa vf. Parangul Mare (2516m). Cu oboseala acumulata pana acum nu am ajuns pana unde ne propusesem [si asta din cauza lipsei de apa de pe traseu], dar c-am la o ora de Parangul Mare, intr-o zona buna de cort am gasit si ceva apa dintr-un lac rezultat din topirea zapezii si ne-am hotarat sa punem corturile acolo. A doua zi am plecat de dimineata, astfel incat pe la ora 8 30 eram deja pe cel mai inalt punct din Parang – vf. Parangul Mare. Poze, fimari pe varf cat si imprejurimile.. si am continuat traseul pe o zi superba [ca si precedenta] pana la lacul Zanoaga – foarte aproape de lacul Calcescu. Am renuntat sa mai campam la Calcescu in ideea de a mai scurta din timpul de intoarcere de la Calcescu in creasta. Oricum nici aici nu am dormit chiar pe malul lacului Zanoaga ci undeva mai spre creasta unde am gasit un loc bun de cort si cu curs de apa aproape. Dimineata de marti. In noaptea precedenta a plouat. Parca ne asteptam si la vreme rea. Pe la 7 dimineata ploaia se opreste si da semne ca vremea ar vrea sa ne lase sa plecam. Mancam ceva, strangem bagajele si pornim catre creasta. Aici.. surpriza. A inceput sa ploua… si a tinut asa pana la Ranca unde am si terminat creasta Parangului. Din pacate portiunea aceasta nu ne-a oferit privelisti frumoase ca am mers numai prin nori, vant ploaie si grindina [cateodata]. Datorita aceste portiuni mai relaxante de creasta .. pana si traseul a pus ceva probleme in orientare dar ne-am descurcat. Intalnirea cu DN67C Transalpinia insemna aproape finalizarea zilei pe munte si a crestei, dar pana la Ranca mai este. Drumul National 67C … desi e drum national… in portiunea de munte.. e DRUM FORESTIER!!! Deci… daca aveti ganduri “auto” pe acolo… ganditi-va de doua ori inainte de a pleca la drum (asta daca nu aveti mila de masina). Undeva de pe la 3 km de Ranca suntem pescuiti de o masina .. si debarcati la o cabana in Ranca unde timp de 2 zile “lenevim” si ne uscam echipamentul. Joi dimineata plecam spre Novaci, urmeaza Tg. Jiu unde ne despartim. Dan si Elena continua spre Busteni – Poiana Izvoarelor [tinta finala] iar eu am intentii spre Fagaras.. dar cu jumatate de inima. Deci… Tg. Jiu – Ramnicu Valcea – Sibiu – Brasov – Iasi. Asta e traseul, frumos pe valea Oltului intre Lotru si Fagaras. In apropiere de Turnu Rosu vremea parca-mi zicea sa raman in Fagaras dar mi-am continuat drumul pana in Sibiu si de aici la Brasov. Am luat o decizia buna caci  pe portiunea principala a crestei Fagarasului erau nori si vreme rea pt munte. Din Brasov si pana in Iasi (via Pascani) am mers cu trenul toata noaptea…greoi mai ales in zona Moldovei datorate inundatiilor. Tura se incheie aici, la Iasi. Urmeaza … o alta tura.

    Poze in curand!!! aici si pe site-ul principal.

  • 05 Sep 2008 /  munte 582 views

    Saptamana trecuta fusei “contactat” de la centru… Bucuresti.
    -Ma vezi ca vin in Ceahlau. Clar? nu fugi pe nicaieri. Da.. asta e. Drept urmare.. sambata e zi de intalnire dis de dimineata in gara Nicolina cu Andreea  ce venise toata noaptea cu trenul de la Bucuresti… pentru Ceahlau. Ca de obicei, vremea in cursul saptamanii a fost superba pentru munte.. si in wk se strica. De vineri seara s-au adunat nori… iar sambata dimineata ploaie. Cum nu se putea mai frumos!!! Deh, acu ce sa mai facem… daca Andreea tot a ajuns pana in capatul acesta de tzara nu prea-ti convine sa renunti; si apoi.. mai e o vorba printre iubitorii de munte legat de vreme: Daca pleci de acasa pe vreme urata, nu ai de ce te teme ca se va strica vremea; cel putin se poate imbunatati. Urc si eu in tren, ma intalnesc cu Andreea si mergem pana in gara principala din Iasi, de unde repede fugim catre autogara sa prindem microbuzul catre Durau. Aici nu ne facem probleme intrucat am rezervat 2 locuri. Nici la cabana Dochia nu ne facem probleme… stim sigur ca nu sunt locuri pentru noi intrucat nu am sunat mai din timp sa rezerv locuri. Asa ca.. singura solutie este cortul ce era deja plasat in rucsac la mine. Pana in Durau drum monoton si cu somnolenta pe noi, abia in Durau ne dezmeticim mai bine. Aici nu mai ploua dar batea vantul f puternic. Durau. Cursa finala auto, punem rucsacii in spate, trecem pe la salvamont – administratia parcului Ceahlau si platim taxa de intrare (7 lei adulti / 3,5 lei copii si studenti) si urcam pe BR [banda rosie] cu destinatia finala Cabana Dochia.
    Un prim punct de popas e cabana Fantanele.

    Pe aici cateva poze… spre Durau
    si spre Vf Toaca ce e in nori…
    Dupa ce ne odihnim putin continuam drumul prin padure. Urmatorul punct mai interesant este “Cusma Dorobantului”
    unde deja Andreea are chef de catzarat :D)

    Eu nu ma agit .. privesc linistit in departari….

    In apropiere de Cusma Dorobantului este un punct de belvedere unde ne ducem.. si rezistam cu greu vantului. Pana la amiaza vantul a batut aproape constant cu 100 – 130 km/h.

    Pur si simplu rafalele sunt gata sa te doboare.. iti taie respiratia, dar privelistea ce se asterne
    sub noi e minunata.
    Drumul catre platou continua iar cu o portiune de padure, iar la iesire se arata maretz in fatza noastra “Panaghia”
    Poteca continua pe sub vf Panaghia, si ajungem pe platou. Aici urcam pe ultima portiune spre vf. Toaca.

     

     

    Pe varf admiram pesisajul…

    Andreea se ocupa de cafea…

    iar eu imi fac de treaba pe la emitzatorul trinitas de pe toaca.

    Dupa ce coboram de pe “Toaca” ne instalam cortul in camping

    Aici se incheie prima zi de Ceahlau… Urmeaza lenevitul pe la cabana cu o cana de vin fiert…
    Noaptea am avut parte de ceva ploaie si cu toate ca pentru duminica ne propusesem o tura de
    circuit… spre dimineata cand am vazut cum e vremea.. am lenevit si mai mult in cort. Abia spre amiaza am strans cortul si …. eu a trebuit sa plec spre Iasi -deh, luni.. o alta zi de munca… iar Andreea a mai ramas pana luni.
    Practic tura mea se incheie aici. La intoarcere am avut intentia de a cobora pe CR [cruce rosie] pe la cascada Duruitoarea si de aici la Durau, dar imi calculasem gresit timpii si nevoid sa risc pierderea ultimului transport spre Iasi am ales sa cobor pe aceeasi ruta ca si la urcare.
    In durau agitatie mare la masina, in special pentru cei ce nu si-au facut rezervari din timp. Nu-mi
    fac probleme, urc in masina si pana la Iasi raman cu gandurile la acest wk frumos.
    Asta a fost un fel de “antrenament” pentru tura din Parang si ce va mai fi pe langa el… peste 2 saptamani cand intru in concediu.
    Pana atunci… iar munca.. si .. ce-o mai fi.  In alta ordine de idei… o tura reusita in mare parte asa cum ma asteptam, adica un bazar…  Un bazar cu oameni de munte si cu oameni… pantofari. Totusi in aceasta tura am vazut un oarecare echilibru in special spre dimineata si seara, semn ca blugii, adidashii, manelele, gratarele urca in special in timpul zilei si coboara repede. Un altfel de bazar e si printre cei ce se cred oameni de munte, in special in “talente si figuri” pe cap de muntoman; daca ai pe tine ceva tzoale pe care scrie “mä mmut” incepi, fara sa vrei [oare asa sa fie?] sa comentezi ce-i in  jurul tau… sa ai impresia ca esti cel mai bun pe acolo. Si ce-i mai rau e ca incepi sa comentezi in gura mare si sa-ti dai asa o mare importanta incat ai vrea ca toata cabana sa se uite la tine. In privinta asta grupul nostru si-a luat un tratament anti…. si am devenit imuni la aceste aspecte, dar nu se pot trece cu vederea totusi. La celalat capat al spectrului sunt oamenii cumsecade, cu mult bun simtz. Ei se stiu, se cunosc.  Mai departe.. no comment. Comentati voi.

    PS: mai multe poze sunt pe pagina principala: www.senty.ro la sectiunea munte/arhiva.