Munte si Radioamatorism

Prezentul articol, e scris sub impulsul de a ajuta pe cei ce doresc sa aiba la indemana inca o cale de comunicare. El a pornit de la ideea de a aduna sub aceeasi cupola mai multe mesaje/raspunsuri celor ce au fost/sunt interesati de subiect.

Omul, de cand se naste, comunica cu ceilalti oameni. E felul nostru de a fi. Si cand mergem pe munte, cateodata avem nevoie sa comunicam cu partenerii din grup cand distanta sau conditiile meteo nu permit o comunicare verbala, naturala, dar  si in ture solo cand simtim nevoia de comunicare, mai ales cand avem nevoie de ajutor.

Metodele de a trimite mesaje de la un individ la altul e destul de variata. In functie de situatia pe moment, poate fi o comunicare simplista (mesaje luminoase, piuituri, etc etc), sau mai complexe. Cum tehnologia a tot evoluat (si tot mai evolueaza), astazi avem la indemana si comunicarea radio.

In zilele noastre mai toti comunicam prin radio… telefonul mobil este o unitate radio (emisie – receptie). 99,9% din cei ce merg pe munte, avem cu noi un telefon, totusi… se intampla ca atunci cand avem o necesitate, telefonul sa nu Continue reading “Comunicarea (radio) pe munte.” »

Localizare in timp: undeva prin toamna lui 2012

Localizare in spatiu: Piatra Craiului

Se vede treaba ca atunci cand nu ai ce face, te apuci de scris povesti/amintiri. Pe astea nu aveam cum sa le ratez, mai ales ca ele au fost deja scrise de Andreea (participanta in tura), asa ca lenesul de serviciu are jurnal gata scris, tot ce trebuie sa mai fac e sa-l alterez cu interventiile mele.

Pentru inceput, sa lamurim partea cu pisicile, nu de alta dar o crede careva ca suntem pe invers careva. Pisi, e o expresie de alint. In plus, si mie si lui Andrei, ne plac pisicile, mai slabut la Andreea, ei ii plac cainii. In consecinta, nu ca ar conta ce animale ii plac unora dintre noi, toti suntem…. “pisi” . No, sa derulam materialul (pasajele in italic sunt interventiile mele, restul e text “made in <<pisi>> Andreea”):

Cum a venit? Pai, Marius (zis si Pisi ), colegu’ in credinta aleluia, planuia concediul lui prin octombrie si cum mai aveam si eu o spatamana si nu prea stiam unde, ce si cum, ce-mi zic, hai cu Pisi la munte. Intre timp multe se schimba prin umila mea existenta, ture noi cu oameni noi si faini, dintre care Andrei, care isi exprima si el dorinta de a merge cu noi, pentru el fiind prima oara cand ar fi stat o saptamana legata pe munte desi weekend de weekend nu rata niciodata vreo iesire :). Marius avea treaba cu Paraschiva pe la Iasi asa ca cu el aveam sa ne intalnim de abia pe luni.

So, planuri, discutii, mai mult eu cu Andrei, si uite se apropie si ziua Continue reading “Tura cu Pisici ( o saptamana in Crai)” »

N-am mai scris de mult pe aici, in special jurnale si povestiri de pe munte. Una e ca nici nu am mai fost asa des pe munte anul acesta (de fapt, din ce am constatat, anul 2013 a fost un an destul de nasol pt multi chiar).

No, ca tot e iarna, ca e o vreme… (soare, senin, cald si fara zapada) ma pali si pe mine sa mai scriu ceva aici, in special amintiri de acum 2 ani (in fine, nu-s ei chiar 2 ani trecuti dar pe aproape sa fie) si am zis ca e pacat sa se piarda amintiri inca proaspete :))

Deci, care este… se face ca ne adunam ceva lume dornica de miscare tocmai la capatul pamantului… in muntii Mehedinti (fix in diagonala fata de Iasi). Tura e propusa de baietii din Galati pe grupul lor de discutii, si are ca obiect de activitate “calarirea muntilor Mehedinti si ce-o mai fi pe acolo”. Ne adunam destul de multi din diferite colturi ale tarii: je se misca tocmai din Iasi, din Piatra Neamt iau cu mine familia Stoica. De prin Cluj/Brasov (ca nici eu nu mai stiu exact) vine la locul de intalnire… Merfi (ma, sper ca nu gresesc, porc nu am… si pana la miel mai este). De la capitala isi anunta prezenta Stefan. Din orasul de la cotu’ Dunarii vine grosu frate… zici ca a luat-o Dunarea in sens invers, vin ei mai greu asa ca barcile in contracurent dar in final ajung (in doua reprize, destul de tarziu in noapte): Edi, Dan si Doina, Lucian si Ana Maria, Elena si Cristi, George, Stefan Bako si Alex (asta facea figuri ca vine sau nu vine, pana la urma a venit si el); din Targoviste, Edi o culege si pe HAna.  Ce v-am spus… trupa mare!

Nu mai stiu pe la ce ora am plecat din Iasi (de parca ar conta) dar stiu ca am ajuns Continue reading “Povestiri la gura sobei (Ba, mergem? Ntz… mai stam!) – 1 Mai prin Mehedinti” »