• 30 Apr 2011 /  ganduri, munte 740 views

    [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=usFW6m1HP7E[/youtube]

    Nu am mai fost in Ceahlau de mult timp. Padurea ma cheama, locurile ascunse ma cheama… Ceahlaul ma cheama!

    Clar, mi-am propus sa plec in Ceahlau, sa merg pe locuri neumblate si necalcate de picior de om, locuri unde poti simti  sufletul Ceahlaului. Cum prefer de obicei la astfel de ture, mai intime, fac “apel” la una persoana. Tot cautand un parteren de tura dispus sa mearga, constat ca nimeni nu doreste, nu poate. Ce e drept, vremea se prezenta cam ciudata, vreme frumoasa vineri si sambata pana la amiaza, iar duminica avea sa fie cu ploaie, lapovita si ninsoare chiar. In aceste conditii…

          Am plecat vineri la ora 11.30 singur. Puteam sa plec si mai devreme, sau mai tarziu. Dis de dimineata, citesc mail-urile primite, printre care si un link de la Claudiu, cu o piesa a lui Vali Sterian. Imi place, si ma gandesc ca pana sa plec, am timp sa-mi fac un CD cu muzica sa am ce asculta pe drum. “Sap” pe internet, si dintr-o intamplare dau peste RoA – Deku. O capturez, pun si alte piese pe disc, si… la drum! Pe la 14 am fost in izv. muntelui, am urcat pe clasicul traseu PA+BA pana in zona Rachitis. Aici… am reusit “sa ma pierd”.

    Nu mai zaresc si nici n-ascult 
    Poteca, merge încă mult,
    Si, de cand umblu fara cruce,
    Nu vreau sa merg, dar ea ma duce.
    Hei, hei, hei, ia, hei, dar ea ma duce,
    Hei, hei, hei, ia, hei, dar ea ma duce

    Roa – Rataciri
    [trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/elecris/93a309fad84c72[/trilu-audio]

    Desi initial aveam in plan o brana ce am mai facut-o prin toamna lui 2009, oarecum am ratat intrarea si am nimerit ceva mai jos. Traseu frumos chiar si pe aici, balaureala pana aproape de fundul ghedeonului cand undeva sub acele caprei am luat o pauza pe o mica brana (m-am cocotat ceva mai sus). De aici am putut admira joaca unui “cuplu” de capre negre. Prin zona si ceva “solid” lasat de urs. Linistit ca excrementele de urs nu ataca omul, am incercat sa urc pe un jgheab un etaj superior, sa intru e brana ce mi era in plan, si sa fac cale intoarsa la punctul de plecare (dar ceva mai pe sus).

    Drumul lung, drum de toamna,
    Privesc la el si iar ma cheama,
    M-as opri doar o secunda
    Dar poteca mi se afunda.
    Hei, hei, hei, ia, hei, poteca se-afunda
    Hei, hei, hei, ia, hei, poteca se-afunda

    Nu am avut noroc, am mai balaurit prin zone absolut salbatice si fenomenale, iar intr-un final am urcat pe jgheabul dintre Polita lui Cozma si Polita Rachitis, finalul fiind in BA.
    De pe la Piatra cu Apa a inceput sa apara (mai des) si gheata pe poteca. Prostia a facut sa mi las coltarii acasa, asa am pierdut timp si energie mergand greoi pana la cabana. Initial imi programasem sa dorm in camera patrata, dar “o pasarica” din VHF mi-a zis ca la cabana “bate vantul”, asa ca noaptea am dormit la Dochia.  

    Printre frunzele de toamna
    Las ochii sa te culce,
    Si cu tine sufletul s-adoarma
    Pana maine, cand drumul iar ma cheama.
    Hei, hei, hei, ia, hei, drumul iar ma cheama
    Hei, hei, hei, ia, hei, drumul iar ma cheama

                Dimineata de sambata, senin, ceva vant. Pe la 7 plec spre Toaca, iar dupa 40min sunt pe varf. Imi fac de treaba pe acolo, mai stau de vb cu meteorologul de serviciu, si dupa aproape o ora cobor. Aproape de cabana meteo ii da cu ninsoare ca in plina iarna. Sorin a avut deptate (imi zic). Ajuns la cabana mai lenevesc, si pe la amiaza cobor tot pe BA, dar in dreptul politelor mai fac un ocol prin zona.

    A trecut pe-aici, paduri si ape,
    Un singur om, zi si noapte,
    Vantul zice ca-l cunoaste,
    Pomii-mi zic ca e departe…
    Hei, hei, hei, ia, hei, pomii-mi zic ca e departe
    Hei, hei, hei, ia, hei, pomii-mi zic ca e departe

    La 14 si ceva ajung in izv. tocmai cand a inceput ploaia.
    Din Bicaz, si pana in Tarcau a mers cu mine si un baiat, la ocazie. Pe drum aceeasi piesa, pusa pe “repeat” Deku. Absolut fenomenala! Trag cu coada ochiului la pasager, observ ca ii place. Imi zic ca tot e bine, piesa place, dar nu e cunoscuta. Ascult mai departe, gandul ma poarta departe. Nici nu stiu cand am ajuns la Piatra Neamt. Tot drumul pana la Piatra a plouat, abia dupa ce am trecut de Girov am “descoperit” praful de pe sosea, cerul senin si soarele. Deku e inca prezent.

               Pe la 17 am fost acasa in Iasi, vremea ce a urmat nu a mai contat.
    Ture faine!

    Tags: , , , , , , , , ,