• 05 Sep 2008 /  munte 325 views

        Uraaaa… Concediu. Da ma… a venit si concediul mult asteptat… si asa cum trebuie am plecat in concediu mai repede. Poate ca mai repdede decat m-am asteptat dar nu mai conteaza, doar am plecat in concediu. Unde am plecat? In Parang. No, e bine; nu e ceea ce-mi propusesem de prima data…. dar ca de obicei ajung unde trebuie.. adica pe munte. Si cum se desfasura tura… Simplu. Pentru inceput.. componenta echipei: Dan & Elena… si  subsemantul. Am plecat de sambata seara cu un accelerat spre Simeria… la cuseta de data aceasta (nu cum am facut acum 3 ani cand am fost in Retezat si drumul pana la Simeria a fost un chin) iar de aici am ajuns pe la amiaza la Petrosani unde am pescuit (sau ne-a pescuit pe noi) un taxi si am ajuns repede la telesacun iar de aici sus la punctul de plecare pe traseu.

       Deci, duminica undeva in jurul orei 12.30 incepe aventura pe creasta parangului. Initial trebuia sa mai “lenevim” prin petrosani pana luni dimineata dar stiam ca vremea avea tendinte de a se strica si am urgentat putin lucrurile. La fel ne spusese si salvamontul de acolo… la fel imi spusese si Andreea, asa ca… echiparea in haine de munte (mai ales ca urcarea mea la telescaun a fost in slapi :))) si cred ca cei de acolo [salvamontul] ma privea c am ciudat mai ales cand au vazut ca rucsacul meu e c am greu… si ca mai intentionez ca dupa Parang sa mai merg si prin Fagaras), rucsacii in spate.. si la drum. Destinatia noastra finala era lacurile Rosiile, asta imediat dupa vf. Parangul Mare (2516m). Cu oboseala acumulata pana acum nu am ajuns pana unde ne propusesem [si asta din cauza lipsei de apa de pe traseu], dar c-am la o ora de Parangul Mare, intr-o zona buna de cort am gasit si ceva apa dintr-un lac rezultat din topirea zapezii si ne-am hotarat sa punem corturile acolo. A doua zi am plecat de dimineata, astfel incat pe la ora 8 30 eram deja pe cel mai inalt punct din Parang – vf. Parangul Mare. Poze, fimari pe varf cat si imprejurimile.. si am continuat traseul pe o zi superba [ca si precedenta] pana la lacul Zanoaga – foarte aproape de lacul Calcescu. Am renuntat sa mai campam la Calcescu in ideea de a mai scurta din timpul de intoarcere de la Calcescu in creasta. Oricum nici aici nu am dormit chiar pe malul lacului Zanoaga ci undeva mai spre creasta unde am gasit un loc bun de cort si cu curs de apa aproape. Dimineata de marti. In noaptea precedenta a plouat. Parca ne asteptam si la vreme rea. Pe la 7 dimineata ploaia se opreste si da semne ca vremea ar vrea sa ne lase sa plecam. Mancam ceva, strangem bagajele si pornim catre creasta. Aici.. surpriza. A inceput sa ploua… si a tinut asa pana la Ranca unde am si terminat creasta Parangului. Din pacate portiunea aceasta nu ne-a oferit privelisti frumoase ca am mers numai prin nori, vant ploaie si grindina [cateodata]. Datorita aceste portiuni mai relaxante de creasta .. pana si traseul a pus ceva probleme in orientare dar ne-am descurcat. Intalnirea cu DN67C Transalpinia insemna aproape finalizarea zilei pe munte si a crestei, dar pana la Ranca mai este. Drumul National 67C … desi e drum national… in portiunea de munte.. e DRUM FORESTIER!!! Deci… daca aveti ganduri “auto” pe acolo… ganditi-va de doua ori inainte de a pleca la drum (asta daca nu aveti mila de masina). Undeva de pe la 3 km de Ranca suntem pescuiti de o masina .. si debarcati la o cabana in Ranca unde timp de 2 zile “lenevim” si ne uscam echipamentul. Joi dimineata plecam spre Novaci, urmeaza Tg. Jiu unde ne despartim. Dan si Elena continua spre Busteni – Poiana Izvoarelor [tinta finala] iar eu am intentii spre Fagaras.. dar cu jumatate de inima. Deci… Tg. Jiu – Ramnicu Valcea – Sibiu – Brasov – Iasi. Asta e traseul, frumos pe valea Oltului intre Lotru si Fagaras. In apropiere de Turnu Rosu vremea parca-mi zicea sa raman in Fagaras dar mi-am continuat drumul pana in Sibiu si de aici la Brasov. Am luat o decizia buna caci  pe portiunea principala a crestei Fagarasului erau nori si vreme rea pt munte. Din Brasov si pana in Iasi (via Pascani) am mers cu trenul toata noaptea…greoi mai ales in zona Moldovei datorate inundatiilor. Tura se incheie aici, la Iasi. Urmeaza … o alta tura.

    Poze in curand!!! aici si pe site-ul principal.

  • 05 Sep 2008 /  munte 582 views

    Saptamana trecuta fusei “contactat” de la centru… Bucuresti.
    -Ma vezi ca vin in Ceahlau. Clar? nu fugi pe nicaieri. Da.. asta e. Drept urmare.. sambata e zi de intalnire dis de dimineata in gara Nicolina cu Andreea  ce venise toata noaptea cu trenul de la Bucuresti… pentru Ceahlau. Ca de obicei, vremea in cursul saptamanii a fost superba pentru munte.. si in wk se strica. De vineri seara s-au adunat nori… iar sambata dimineata ploaie. Cum nu se putea mai frumos!!! Deh, acu ce sa mai facem… daca Andreea tot a ajuns pana in capatul acesta de tzara nu prea-ti convine sa renunti; si apoi.. mai e o vorba printre iubitorii de munte legat de vreme: Daca pleci de acasa pe vreme urata, nu ai de ce te teme ca se va strica vremea; cel putin se poate imbunatati. Urc si eu in tren, ma intalnesc cu Andreea si mergem pana in gara principala din Iasi, de unde repede fugim catre autogara sa prindem microbuzul catre Durau. Aici nu ne facem probleme intrucat am rezervat 2 locuri. Nici la cabana Dochia nu ne facem probleme… stim sigur ca nu sunt locuri pentru noi intrucat nu am sunat mai din timp sa rezerv locuri. Asa ca.. singura solutie este cortul ce era deja plasat in rucsac la mine. Pana in Durau drum monoton si cu somnolenta pe noi, abia in Durau ne dezmeticim mai bine. Aici nu mai ploua dar batea vantul f puternic. Durau. Cursa finala auto, punem rucsacii in spate, trecem pe la salvamont – administratia parcului Ceahlau si platim taxa de intrare (7 lei adulti / 3,5 lei copii si studenti) si urcam pe BR [banda rosie] cu destinatia finala Cabana Dochia.
    Un prim punct de popas e cabana Fantanele.

    Pe aici cateva poze… spre Durau
    si spre Vf Toaca ce e in nori…
    Dupa ce ne odihnim putin continuam drumul prin padure. Urmatorul punct mai interesant este “Cusma Dorobantului”
    unde deja Andreea are chef de catzarat :D)

    Eu nu ma agit .. privesc linistit in departari….

    In apropiere de Cusma Dorobantului este un punct de belvedere unde ne ducem.. si rezistam cu greu vantului. Pana la amiaza vantul a batut aproape constant cu 100 – 130 km/h.

    Pur si simplu rafalele sunt gata sa te doboare.. iti taie respiratia, dar privelistea ce se asterne
    sub noi e minunata.
    Drumul catre platou continua iar cu o portiune de padure, iar la iesire se arata maretz in fatza noastra “Panaghia”
    Poteca continua pe sub vf Panaghia, si ajungem pe platou. Aici urcam pe ultima portiune spre vf. Toaca.

     

     

    Pe varf admiram pesisajul…

    Andreea se ocupa de cafea…

    iar eu imi fac de treaba pe la emitzatorul trinitas de pe toaca.

    Dupa ce coboram de pe “Toaca” ne instalam cortul in camping

    Aici se incheie prima zi de Ceahlau… Urmeaza lenevitul pe la cabana cu o cana de vin fiert…
    Noaptea am avut parte de ceva ploaie si cu toate ca pentru duminica ne propusesem o tura de
    circuit… spre dimineata cand am vazut cum e vremea.. am lenevit si mai mult in cort. Abia spre amiaza am strans cortul si …. eu a trebuit sa plec spre Iasi -deh, luni.. o alta zi de munca… iar Andreea a mai ramas pana luni.
    Practic tura mea se incheie aici. La intoarcere am avut intentia de a cobora pe CR [cruce rosie] pe la cascada Duruitoarea si de aici la Durau, dar imi calculasem gresit timpii si nevoid sa risc pierderea ultimului transport spre Iasi am ales sa cobor pe aceeasi ruta ca si la urcare.
    In durau agitatie mare la masina, in special pentru cei ce nu si-au facut rezervari din timp. Nu-mi
    fac probleme, urc in masina si pana la Iasi raman cu gandurile la acest wk frumos.
    Asta a fost un fel de “antrenament” pentru tura din Parang si ce va mai fi pe langa el… peste 2 saptamani cand intru in concediu.
    Pana atunci… iar munca.. si .. ce-o mai fi.  In alta ordine de idei… o tura reusita in mare parte asa cum ma asteptam, adica un bazar…  Un bazar cu oameni de munte si cu oameni… pantofari. Totusi in aceasta tura am vazut un oarecare echilibru in special spre dimineata si seara, semn ca blugii, adidashii, manelele, gratarele urca in special in timpul zilei si coboara repede. Un altfel de bazar e si printre cei ce se cred oameni de munte, in special in “talente si figuri” pe cap de muntoman; daca ai pe tine ceva tzoale pe care scrie “mä mmut” incepi, fara sa vrei [oare asa sa fie?] sa comentezi ce-i in  jurul tau… sa ai impresia ca esti cel mai bun pe acolo. Si ce-i mai rau e ca incepi sa comentezi in gura mare si sa-ti dai asa o mare importanta incat ai vrea ca toata cabana sa se uite la tine. In privinta asta grupul nostru si-a luat un tratament anti…. si am devenit imuni la aceste aspecte, dar nu se pot trece cu vederea totusi. La celalat capat al spectrului sunt oamenii cumsecade, cu mult bun simtz. Ei se stiu, se cunosc.  Mai departe.. no comment. Comentati voi.

    PS: mai multe poze sunt pe pagina principala: www.senty.ro la sectiunea munte/arhiva.

  • 05 Sep 2008 /  ganduri 265 views

    Oh mama… cata dragoste…

    Da. O zi plina de dragoste. De cum am facut ochi azi dimineata am si fost indragit… primit cu dragoste… cu bratele deschise. Moamaaaaaa s-a varsat iubirea oamenilor pe mine :))) Nici nu mai pot de bucurie. Bleah. Prostii… E dragostea oamenilor ce vor cate ceva de la mine. La marea majoritate. Poveste: Vine “cutzu” zambaretz si se gudura pe langa om, se joaca.. mai mai ca ar intra si in vorba cu el, totul pentru o bucatica de paine. Totul pentru el, pentru ca se lupta sa traiasca. La fel.. si omul.. un catzel… de fapt o fiinta vie in “haine” de catzel, la fel.. mai mai sa ti linga.. mana. Marea deosebire intre cei doi.. e ca primul e caine… si al doilea e om. Primul, dupa ce l-ai hranit si i-ai oferit din dragostea ta, te recunoaste ca pe un prieten; al doilea….”catzelul om” dupa ce a primit ce a avut de primit.. ti-a intors … spatele. Ba daca se poate se mai si .. pe tine. Sa “marcheze” locul de unde ar mai putea suge cate ceva de la cei cu inima buna. Intrebare? cine e om si cine caine? 🙂 Hai ca povestea asta multi o stiti.

    Final de blog…

    Stateam si eu linistit… ca intr-o zi de munca ..la munca. O oarecare oboseala.. somnolenta… si un “kef” nebun de munca… si apare “catelul”:

    -Buna, ce mai faci? [si aici pac deodata o imbratisare, un pupic… evident virtual]

    – Salut, bine fac. uite montez o stire.

    – Stii… uite intri putin pe aici…… verifici ceva…

    …..

    -Da ceva nu ai sa-mi dai?

    ….. da nuj ce.. etc etc etc…

    ……

    Reactia mea… mi s-a facut mila.. deh totusi la exterior … un om. si chiar caine sa fie.. e tot o fiinta vie. mmm… ce sa-i faci? inainte omul nu era asa… dar timpul modifica, modifica fizic..  modifica sihic… modifica comportamentul semenilor nostri. Si finalul… finalul final. Am facut o pauza in conversatie, trebuia sa termin stirea pana la ora x. i-am zis.. sa ma scuze putin, am de terminat o rioritate de serviciu si a ramas sa continui. A zis da, e ok [desi nu stiu cat de da a fost.. si cat de ok… ] si mi-am terminat treaba. Dupa… mai vorbeste cu cine nu-i. :))) Pun pariu ca peste un anumit timp cand e nevoie de a obtine ceva… stie unde sa vina. Locul e “marcat”.

    PS: Cata dragoste… e plina ziua de azi de dragoste, m-am umplut azi de dragoste. Ma duc sa fac un dush ca nu mai tine la cata dragoste am pe mine :)))

    Hai, comentariile …. nu-si mai au rostul.

    Cu dragoste.. altfel de dragoste….eu … nu mai bine.

  • 05 Sep 2008 /  ganduri 205 views

    Da. N-am mai trecut de mult pe aici. Lumea s-a schimbat; toate s-au schimbat. Ce anume? Da de unde vrei sa stiu? Orice se schimba, orice are un inceput cat si un final. Deci.. punct si de la capat. Asa …. s-a terminat si cu campionatul european… Spania campioana. Si merita mai ales ca a terminat tot campionatul fara o infrangere. Un meci fain pe care l-am urmarit si eu .. din lipsa de altceva mai bun pe tv. In ordine cronologica.. inversa.. s-a mai terminat si wk-ul trecut… mamaaaa si ce wk…. :))). no comment mai mult 😀 S-a mai terminat alte zile.. si nopti.. una peste alta … E un nou inceput azi, un nou capat. O noua saptamana… calduroasa [bleah], si cu un wk.. ploios. Cel putin asa prevad pana acum pe diferite site uri meteo. Ce mai urmeaza… alte zile.. alte saptamani si vine si concediul ast`. Mmmm cred ca ma gandesc c-am mult la concediu. nu ??? si de ce nu. doar il astept.. mai ceva ca pe painea calda :))) oki, de la capat….

    Lumea s-a schimbat; toate s-au schimbat. Noi ne-am schimbat!