• 05 Sep 2008 /  munte /  268 views No Comments

    Dupa aventura din Parang, cele cateva zile state pe acasa mi-au prins bine; am reusit si m-am recuperat rapid. Odata cu recuperarea s-a instalat si plictiseala. Trebuia sa plec iar pe munte, ceva nu-mi dadea pace… doar pentru acest concediu mi-am propus sa ma duc cat mai mult pe munte. De fapt pentru mai tot concediul trebuia sa am si un (o) partener(a) de drum dar cum se intampla mai tot timpul am fost “parasit” :)) . Bine, in Parang nu am fost eu initiator de tura, asa ca parteneri de tura in mod sigur am avut (cititi Concediu pe Creste I ). Bun, cum plictiseala se instalase deja in mine m-am hotarat: plec pe munte si singur. N-am mai deschis vre-o tura pe carpati.org ca nu aveam chef sa-mi mai sara in cap nuj ce “admin”… si am intrebat scurt si cuprinzator pe grupul hai_pe_munte de pe yahoogroups daca e cineva disponibil. Tinta aleasa: Piatra Craiului, si anume creasta toata daca se poate. De pe grup imi vine un raspuns de la Adi precum ca el a “organizat” un grup mai de pantofari si ei oricum se duc in Crai. Accept sa ma alatur lor, cel putin pe tren si pana la cabana Curmatura nu am sa ma plictisesc de unu’ singur.

    Si… incepe! – Vineri 1 august in jurul orei 1 AM sunt in trenul ce duce pana la Ploiesti Sud si
    mai departe pe Valea Prahovei pana in Brasov, respectiv Zarnesti. In tren fac cunostinta cu Bogdan, Claudia, Stefan si Adi (pe care-l cunosteam). In Focsani se mai alatura si Alina, iar in Ploiesti Vest, in trenul ce vine de la Bucuresti este si Elena. Pana in Ploiesti nu prea am fost activ, am incercat sa fur si eu ceva somn, abia in Ploiesti incepem sa ne cunoastem mai bine unii pe altii. Traseul cu trenul pe Valea Prahovei ne incanta ochii cu zonele binecunoscute, si Adi isi arata talentele de geograf plasand telecabina si Jepii Mici undeva prin Sinaia. Mai sa fie, s-a modificat geografia de cand nu am mai fost prin Bucegi… si sunt 8 ani de atunci :)). In sfarsit ajungem in Zarnesti si dupa ce ne pregatim, punem rucsacii in spate si… pe marcaj BA + BG pasii ne poarta spre Saua Crapaturii respectiv cabana Curmatura. Traseul incepe de la iesirea din Zarnesti, se continua pe o poteca prin pasune iar dupa aproximativ o ora se intra in padure pe Valea Crapaturii pe langa firul de apa. Mai sus valea se ingusteaza, in partea superioara se merge prin grogotis. Dupa alte 3 ore se junge in Saua Crapaturii iar de aici in 10 minute se ajunge la cabana Curmatura. Desi la inceput as fi vrut sa mergem ceva mai repede… nu prea am avut izbanda in a stimula un grup ce marea majoritate era la prima lor iesire pe munte! In cazul de fatza am ramas ultimul sa “adun” grupul; Adi, Claudia si Stefan au prins viteza si pe restul i-au lasat… Pana la cabana imi fac de treaba si le mai explic celor ramasi mai in urma despre trasee, despre marcaje, echipament si printre muuulte opriri si multe sedinte foto, ajungem cu vre-o 2 ore intarziere la cabana. Pana aci intarzierea nu-i bai imi zic. La cabana ne instalam corturile, si cum lenea e mare fac o comanda de ceva de papa la cabana si ma apuc de pupat o “blonda” rece…

    Ziua de 2 august incepe destul de tarziu pentru mine (pe la 8 si ceva). Ma trezesc, ma mai invart de unu singur… poate se mai treste careva din grup; in final renunt, imi pregatesc micul dejun si undeva aproape de ora 10 incep si “coechipierii” sa se trezeasca. Eu voiam sa fac creasta nordica incepand de la vf. Turnu dar Adi isi propusese sa urce in creasta la vf. Ascutit pe TA. Degeaba am incercat sa-i conving sa faca si cealalta portiune din creasta nordica, omu’ mai fusese pe acolo si deja bagase lumea in sparietzi precum ca e dificil de urcat, ca sunt lanturi, ca fetele nu rezista… Ok am zis, faca cum vor ei si am plecat singur in Saua Crapaturii si de aici pe PR pe traseul de creasta spre vf .Turnu. Mers prin padure, intradevar sunt portiuni cu asigurari dar nu de speriat, concluzia e ca cu atentie se poate trece fara probleme. Dupa ce am terminat aceasta portiune ma ajunge un alt turist mai invarsta fara nimic la el – numai cu o sticla cu apa. Era cazat in zona Pestera si zilnic facea mici trasee prin zona, in ziua aceasta se hotarase sa iasa in creasta sa vada cum e. E ok, pana la vf. Ascutit mergem impreuna, el alegand sa coboare pe la Grind. Am zis ca am mers impreuna pentru ca atunci cand am ajuns la Ascutit m-am intalnit si cu restul participantilor din ziua precedenta, urcand care si cum puteau imprastiati spre creasta. Ii astept la intersectia traseelor si apoi ne punem sa mancam ceva. Ultimul soseste si Bogdan caruia i se facuse rau, nu se obisnuise cu altitudinea, cu efortul. l-au lasat ultimul, noroc ca Alina si Elena au ramas si l-au ajutat… No Comment! Dupa ce si-a mai revenit putin Bogdan a ales sa se retraga si a coborat cu un alt grup la cabana. Noi ceilalti am continuat traseul pana la Grind. Timbalul Mare, Timbalul Mic, Claia Vladuscai, vf. Sbirii si vf. Caldarii Ocolite sunt varfurile ce le-am trecut pana pe cota cea mai intalta a crestei – Vf. Piscul Baciului (La Om) – 2238m. Ca de obicei Adi, Claudia si Stefan au mers inainte fara sa aiba grija de restul, si-a plasat responsabilitatea in seama mea. La un moment de “regrupare” le-am zis ca macar unul sa mearga mai inainte si sa coboare dupa apa, si sa revina in creasta. Eu voiam sa inoptez in saua Grindului iar a doua zi sa continui pe creasta sudica. Evident ca au facut ce-au vrut (adica au coborat cu totii la refugiul Grind) asta dupa ce si-au baut toata apa… a trebuit sa le dau si de la mine. Cu greu impreuna cu fetele ajungem exact cand apune soarele pe vf. La Om, si dupa ce constat ca au coborat la refugiu jos, suparat ca mi-a stricat planurile cobor impreuna cu Alina si Elena dupa ei. Fara apa nu aveam la ce sa mai stau in creasta. Desi din varf si pana la refugiu sunt 1 – 1,5 ore de fapt cred ca am facut c-am 2 ore si 30 min, asta din cauza oboselii acumulate pe partenerele de tura, si… cum v-ati prins, ne-a prins si intunericul pe traseu, nu aveam decat frontala mea. Frumos, imi zic. N-am ce face, trebuie sa ma descurc si sa ajut fetele sa ajunga la refugiu. Cu aproape 10 minute inainte de a ajunge am ajuns din urma si un grup din 2 baieti si o fata ce plecase inaintea noastra cu vre-o 30 minute… si ei cu o singura lanterna, pierduse poteca si orbecaiau aiurea, desi in fatza refugiului era un foc aprins ce se vedea destul de bine. In sfarsit ajungem; ma interesez daca au fost dupa apa si… surpriza! La tentativa de a aduce apa, Adi zise ca vazuse ursul in padure… s-a speriat… (cred ca a avut nevoie de un cutzit de lemn). Ceilalti “locatari” ai zonei li s-a facut mila si le-au dat un litru de apa. So… si mai suparat, si obosit, m-am bagat la somn in refugiu.

             Dimineata de 3 august. Dupa ce ne-am trezit le-am cerut sa faca un efort sa se duca unul dupa apa, sa am cu ce urca in creasta si sa fac si sudica. Raspuns negativ. Pe romaneste mi-am bagat picioarele… mi-am pus rucsacul si am plecat pana “La Table” sa-mi iau singur apa. Aici dupa ce mi-am facut ceva de mancare si aprovizionat cu apa m-am intors iar la Grind si mai departe am inceput sa urc in creasta. Daca pana aici vremea a fost superba, in aceasta zi nu am apucat decat sa urc pana aproape de zona de grohotis, si cum ploaia devenea tot mai hotaratoare, am decis sa ma intorc la refugiu si de acolo sa continui sa ma duc la cabana Curmatura. Motvul, luni la ora 12 trebuia sa fiu in Brasov sa ma intalnesc cu Gaby pentru a face creasta Fagarasului. Cum ajung la refugiu si incepe sa ploua… si ploua…. si ploua; daca ma prindea pe traseu muratura eram :)). Dupa vre-o 2 ore se opreste si plec spre cabana Curmatura pe traseul marcat cu TR, un traseu deosebit de frumos si in ultima portiune destul de putin umblat. Am fost eu cu gandurile mele si muntele. Dupa un mers lejer (nu mai aveam de ce sa trag) am ajuns la cabana unde am luat o camera, ceva de papa si m-am relaxat pentru ziua de luni… urma sa fiu in Fagaras.

             Dimineata de luni, 4 august. Desteptarea se da la ora 6.00, urmand ca plecand la 6.30 sa ajung la timp in Zarnesti, traseul ales fiind cel cu BG pe la Fantana lui Botorog. Desi pe placutza indicatoare scria 3 ore jumatate, eu l-am facut in aprox. 2 ore si ceva. Nu am mers repede, dar … s-a intamplat :)). Un traseu placut si lejer pana in poiana Zanoaga iar odata cu reintrarea in padure se coboara mai accentuat pe versantul drept al Padinii lui Danisor pana la Fantana lui Botorog. De aici e drum forestier pana la intrarea in Zarnesti. In Zarnesti ajung cu vre-o ora si ceva pana sa am tren spre Brasov. In asteptare…. Urmeaza Concediu pe Creste III (Creasta Fagarasului). Fotografii gasiti pe site la sectiunea “Arhiva Foto”, sau direct  aici.

    Posted by Marius @ 18:38

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.


nine + = 12